La mulți ani, Agatha Nicolau! Culisele carierei actriței împlinite la Constanța

Astăzi, 8 februarie 2025, o sărbătorim pe Agatha Nicolau, actriță vreme de zece ani la Teatrul Dramatic Constanța, care împlinește frumoasa vârstă de 85 de ani. Pentru evocarea personalității, redăm mai jos rândurile unui material semnat de teatrologul și mai ales, de buna prietenă a sărbătoritei, Anaid Tavitian.
 
Visul de a fi actriță, mai presus de cel de a fi chirurg
 
Vreme de un an (2020) am purtat lungi conversaţii la telefon cu actriţa Agatha Nicolau. Au fost confesiuni, poveşti pline de farmec, umor, duioşie despre viaţa ei. Toate le-am strâns în cartea „Agatha Nicolau, din dragoste”. Agatha Nicolau s-a născut la 8 februarie 1940 la Făgăraş.
 

 
Părinţii – mama profesoară de limba română şi latină, tatăl avocat – sunt cei care i-au sădit dragostea pentru literatură. I-au pus în braţe cărţi, nu oricum, ci într-o anumită ordine, în pas cu puterea de înţelegere a vârstei. I-au îmbogăţit mintea şi sufletul cu extraordinare exemple de omenie şi verticalitate.
 
Tatălui îi datorează iubirea pentru poezie – fapt ce peste ani avea să-i inspire recitalurile ei de poezie. O viitoare actriţă – Alla Tăutu – atunci elevă în ultimul an de liceu, a învăţat-o pe eleva Agatha Nicolau să recite. Primul rol l-a jucat – copil fiind, în spectacolul unei trupe de teatru formată din elevi şi coordonată de tatăl ei.
 
În liceu recita la serbările de sfârşit de an, uneori inventa un fel de spectacole de divertisment. Aşa s-a hotărât că vrea să devină actriţă. Până atunci, spusese că doreşte să fie medic chirurg – să urmeze medicina, facultate la care putea fi admisă fără examen (datorită mediei mari cu care absolvise liceul). Până la urmă a învins TEATRUL. Avea 16 ani.
 
Întâlnirea cu Septimiu Sever

 
Mamei îi datorează dragostea pătimaşă pentru literatură, pentru MUNCĂ şi nu oricum: să muncească cu dragoste. Tot mama, înainte de admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale – dorind să primească sfatul unui profesionist, i-a înlesnit întâlnirea cu actorul Septimiu Sever. Alături de mama ei a intrat în cabina actorului după spectacolul „Răzvan şi Vidra” (în care juca rolul lui Răzvan).
 
Iată cum povesteşte Agatha Nicolau această întâlnire:

 
Şi A FOST în spectacolul „Răzvan şi Vidra”, la Teatrul Dramatic Constanţa, în regia lui Mihai Dimiu (1973).
 
Examenul la I.A.T.C. A doua admisă din peste 100 de candidate
 
Erastia Peretz i-a pregătit pentru examenul de admitere la I.A.T.C. şi I.L. Caragiale, repertoriul. A îndrumat-o disecând înţelesurile ascunse din spatele replicilor; au avut convorbiri care au purtat-o într-o lume fabuloasă, lumea în care dorea să trăiască...
 
Şi a venit examenul de admitere la I.A.T.C. În prima zi era proba eliminatorie, la care s-au prezentat peste o sută de fete. Emoţiile au fost foarte mari. Nu îşi aminteşte cine a fost în comisie, dar A TRECUT.
 
Ultima parte a examenului de admitere a susţinut-o într-o sală în care, în primele rânduri stăteau monştrii sacri ai teatrului şi ai învăţământului teatral al acelor ani: Radu Beligan, Alexandru Finţi, Ion Şahighian, Beate Fredanov. Şi-a terminat „repertoriul”, moment în care a auzit din întunericul sălii, vocea maestrului Radu Beligan:

 
După proba scrisă au venit şi rezultatele finale. Agatha Nicolau, a doua dintre cele 10 admise.
 
A fost studenta profesorului A. Pop Marţian, artist emerit. Actor, scriitor, traducător, profesor. A fost profesor la I.A.T.C. I.L. Caragiale şi decan al acestei instituţii. A modelat cariera multor actori ai teatrului şi filmului românesc. A inoculat studenţilor săi cultul pentru poezie, i-a îndrumat în lumea magică a teatrului antic. De la profesorul său, în afară de MESERIE, a învăţat ce înseamnă respectul pentru cel de lângă tine: fiindcă teatrul este o trudă colectivă. De folos i-au fost în carieră şi vorbele cu tâlc ale celorlalţi dascăli, atunci asistenţi: Ion Cojor, Mihai Berechet, Horea Popescu.
 
De la ei a învăţat că un actor nu rosteşte pur şi simplu vorbe. Ca să fie credibili, ADEVĂRAŢI, trebuie mai întâi să scormonească adânc în mintea şi sufletul personajului. Să aibă măsură, ritm, atunci când interpretează un personaj comic. Pe scenă să fie personajul, nu EA să fie cea care îi dă viaţă.
 
Timișoara și Arad, orașele unde a început cariera profesionistă
 
Şi au trecut patru ani. Venise vremea să îşi împlinească visul. În acei ani, toţi absolvenţii erau repartizaţi în diferite teatre. Directorii de teatre veneau şi îi vedeau la „Casandra” (Studioul de teatru de la IATC) şi apoi îi cereau comisiei guvernamentale pentru repartiţii. Directorul Teatrului Naţional Timişoara, actorul şi omul de teatru Gheorghe Leahu a venit, i-a văzut şi i-a ales pe Anca Ioncică (Neculce), Laurenţiu Azimioară şi Agatha Nicolau. A fost prezentă, timp de trei ani, în şapte distribuţii ale unor spectacole de succes.
 
A plecat de la Timişoara purtând cu ea gânduri bune pentru colegi şi un deosebit respect domnului Gheorghe Leahu. În volumul său „Deocamdată”, Gheorghe Leahu aşază numele Agathei Nicolau printre cei care au făcut istorie în teatrul timişorean.
 
La întrebarea mea de ce a plecat de la Timişoara mi-a răspuns:

 
Regizorul Dan Alexandrescu îi propune să vină la Arad, fiindcă acolo este nevoie de o actriţă ca ea. Alegere fericită, fiindcă la teatrul din Arad era o echipă sudată.
 
Primul rol pe care îl joacă aici este un rol principal: Corina, din „Jocul de-a vacanţa”. La Arad primeşte primele scrisori de la spectatori, care îi mulţumeau pentru bucuria pe care le-a dăruit-o.
 
Au urmat şi alte roluri principale, diferite personaje cărora le-a dat viaţă şi trudă. Roluri care i-au adus şi cea mai frumoasă răsplată pentru un actor: salutul şi zâmbetul oamenilor, când o întâlneau pe stradă.
 
Trecerea la Teatrul Dramatic din Constanța. Zece ani glorioși
 
În anul 1966, la Arad – la sfârşitul spectacolului „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu, în care interpreta tot un rol principal: Cristina – au venit la cabină directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ şi directorul artistic al Teatrului din Constanţa (regizorul Constantin Dinischiotu).
 
„Doreau să mă cunoască şi... a început „licitaţia”. „Trebuia să răspund în 24 de ore ce teatru voi alege”. A ales CONSTANŢA. Mărturiseşte că a ales Constanţa, poate fiindcă aşa ajungea mai repede la mama ei, care locuia la Bucureşti.
 
Ştia puţine lucruri despre teatrul de la mare. A citit cronici, reviste, ziare... şi aşa a realizat că acolo se încheagă CEVA, că nu degeaba Ileana Ploscaru – după marile succese de pe scena clujeană, a părăsit Teatrul Naţional din Cluj şi s-a stabilit la Constanţa.
 
Sosirea la Constanţa a fost – după cum mi-a spus – la început o provocare.

 
În cei 10 ani petrecuţi în oraşul de la malul mării, a avut parte de întâlniri cu roluri generoase (multe principale) în drame, comedii, tragedie antică, de întâlniri cu regizori importanţi, cu actori talentaţi.
 

 
S-a despărţit greu de Constanţa, de Teatrul Dramatic Constanţa. Dar Teatrul constănţean este şi cel care i-a schimbat drumul vieţii profesionale, care a dus-o la Bucureşti.
 
Actriță a Teatrului Giulești
 
După premiul obţinut cu recitalul „De ciuleandră”, l-a prezentat şi la Teatrul Naţional Bucureşti, susţinând acest recital alături de Silvia Popovici.
 
Au urmat discuţii şi a auzit laudele ce i se aduceau, în sală fiind prezentă şi Elena Deleanu – directoarea de atunci a Teatrului Giuleşti. După câteva zile a primit un telefon din partea Getei Vlad (regizor la Teatrul Giuleşti), care i-a propus să se prezinte la concursul organizat de teatru.
   
Ca şi atunci când a susţinut concursul pentru admiterea la I.A.T.C I.L. Caragiale – au fost multe candidate – pentru cele două posturi de actriţe. Vestea că a reuşit a venit după două săptămâni, la ora două noaptea şi tot prin telefon. A fost actriţă a Teatrului Giuleşti/Odeon începând din stagiunea 1975-1976 – până în anul 1991.
 
Pe scena acestui teatru a întruchipat 29 personaje în piese diferite, sub bagheta unor regizori diferiţi. A fost, după cum povesteşte, o etapă diferită a carierei sale:

 
O fișă cu 85 de roluri
 
Fişa sa de creaţie cuprinde peste 85 de roluri în teatru, teatru radiofonic, film TV/Teatru TV. La Constanţa a interpretat 28 de roluri, cele mai multe fiind roluri principale.
 
Într-o permanentă stare de nelinişte creatoare, căutând noi mijloace de expresie, perfecţionistă, sensibilă, dar şi cu un deosebit simţ al umorului, cu o solidă cultură, a strălucit în roluri principale, dar şi în cele secundare. Roluri – PERSONAJE din piese aparţinând dramaturgiei naţionale şi universale.
 
Rolurile interpretate s-au bucurat de succes de public şi de aprecierile criticilor de teatru.
 
Despre rolul Sabina – o compoziţie de vârstă, din spectacolul „Vilegiatura” (regia David Esrig), Ileana Popovici scria în Revista TEATRUL:
„Prin costum, perucă, prin linia mişcării, personajele sunt astfel conturate, să poată funcţiona pe ambele planuri în imagine directă (...), se grupează în palete delicate (...). Două dintre aceste personaje sunt reuşite total, fiind din momentul sesizantei apariţii în scenă „teatru în stare pură” prin simpla lor înfăţişare; bătrâna Sabrina în interpretarea Agathei Nicolau – pătimaş lansată în căutarea unui soţ, soseşte fremătând într-o superbă rochie din văluri cenuşii ale căror zbateri şi fluturări sugerează imediat nocturna lume a liliecilor, a insectelor cu elitre subţiri, fragile şi transparente.”
 
Stagiunea teatrală estivală, a anului 1973, i-a adus un alt moment remarcabil în cariera ei: rolul Ifigenia, din tragedia „Ifigenia în Taurida”, spectacol de teatru antic jucat în aer liber (în portul turistic Tomis). Rolul i-a pus în valoare tehnica actoricească, de o factură specială.
 
Criticul Dinu Kivu (care i-a urmărit drumul creator şi atunci când a ajuns la Bucureşti) scria despre acest rol: „Această actriţă cu atât de bună ştiinţă o spuneau versurilor, se dovedeşte şi o tulburătoare interpretă a tragediei”.
 
În Vidra, din „Răzvan şi Vidra”, rolul atât de dorit, „a izbutit o compoziţie frumoasă, închegată, propunând un unghi original” – scria Carmen Kehiaian, în revista de cultură TOMIS.
 
Un rol de o forţă deosebită a fost cel din „Casa Bernardei Alba”: Martirio. Îmi amintesc că am văzut spectacolul la premieră (12 iulie 1974). Scena dintre ea (Martirio) - cocoşata, frustrata, geloasa şi Aurora Simionică (Adela), tânjind după libertate şi dragoste, a constituit un moment de maximă tensiune şi expresivitate.
 
Studioul Teatrului Dramatic Constanța nu a fost doar o sală în care se pot juca spectacole experimentale, recitaluri de actori, ci o stare de spirit a actorilor împătimiți de teatru. Momentul în care Aghata Nicolau și colegul ei, actorul Longin Mărtoiu au ales pentru un recital, o bijuterie dramaturgică „Câteva palme false” a fost un moment cu noroc pentru teatrul constănțean.
 
A fost un succes care a hotărât conducerea teatrului să susţină montarea întregului triptic. Şi aşa s-a născut spectacolul „Cine eşti tu?”. Spectacolul s-a jucat la Concursul Naţional de Teatru din anul 1971 şi în acelaşi an a reprezentat România la Festivalul Internaţional de Teatru de la Madrid. Acest spectacol a deschis şi seria recitalurilor de mare succes pe scena Studioului. Primul a fost „Hai la nouri de vânzare”, realizat de actriţele Agatha Nicolau şi Ana Mirena. Tot ele au creat recitalul de genul feminin. Ambele recitaluri au fost premiate la Gala recitalurilor dramatice şi Colocviul Criticilor de Teatru – Bacău.
 
„De Ciuleandră”, recitalul Aghatei Nicolau a fost distins cu Premiul III la Gala Recitalurilor Dramatice şi Colocviul Criticilor de Teatru, Bacău, 1975.
 
„Mulţumesc, oraş al împlinirilor mele!”
 
Pe bună dreptate pot spune că Agatha Nicolau un adevărat ferment al STUDIOULUI, în toţi anii în care a fost actriţă a Teatrului Dramatic Constanţa.
 
În vara anului 2001, dramaticul constănţean sărbătorea semicentenarul. Îmi amintesc cu câtă emoţie, în seara Galei, de pe scenă, actriţa Agatha Nicolau mărturisea:

 
Premiile, diplomele și medaliile Agathei Nicolau
 
● Diplomă – Gala Recitalurilor Dramatice şi Colocviul Criticilor de Teatru – Bacău, 1973, pentru recitalul „Hai la nouri de vânzare”
● Diplomă – Gala Recitalurilor Dramatice şi Colocviul Criticilor de Teatru – Bacău, 1972, pentru recitalul „De genul feminin”
● Premiul III – Gala Recitalurilor Dramatice şi Colocviul Criticilor de Teatru – Bacău, 1975, pentru recitalul „De Ciuleandră”
● Diploma Cenaclului „Poesis”, 1976
● Premiul de interpretare a unui rol secundar feminin, rolul Bătrîna Doamnă din spectacolul „Iarna când au murit cangurii” – Gala Naţională de Teatru – „Femeia erou în dramaturgia contemporană”, ediţia I, Brăila, 1987
● Diplomă de Membru de Onoare acordată de Asociaţia Naţională a Femeilor cu Diplomă Universitară din România
● Diplomă de Onoare acordată pentru merite deosebite în slujirea scenei constănţene, acordată de Teatrul „Ovidius” Constanţa şi Primăria Municipiului Constanţa, cu prilejul semicen-tenarului Teatrului, 2001
● Ordinul Naţional Pentru Merit în gradul de Cavaler, 2005
● Diplomă de onoare acordată de Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, la împlinirea a 45 de ani de la absolvirea I.A.T.C., 2005
● Diplomă aniversară pentru contribuţia adusă la activitatea teatrului, acordată de Teatrul de Stat Constanţa, cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la fondarea acestuia, 2016
● Medalia „Jean Ionescu”, conferită de Cotidianul „Ziua de Constanţa”, Placheta #Respect Teatru  din partea Consiliului  Judeţean Constanţa, Scrisoare de recunoştinţă din partea Primăriei Municipiului Constanţa, toate acordate cu prilejul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănţean” – Constanţa 2018, organizat de cotidianul „Ziua de Constanţa”

 
Citește și:
Actrița Agatha Nicolau împlinește 84 de ani. Zece ani de carieră i-a petrecut la Teatrul Dramatic Constanța