La mulţi ani, Monica Cherecheş!

Aseară, pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” s-a jucat „Spărgătorul de nuci”. Un nou prilej pentru ca Monica şi Horaţiu Cherecheş să fie ovaţionaţi de o sală plină până la refuz, publicul fiind fermecat (a câta oară?) de prestaţia tinerilor balerini care nu numai la Constanţa, ci în toată ţara - chiar şi peste hotare - dau măsura talentului lor sub îndrumarea celor doi maeştri ai dansului. Pe care şi cotidianul ZIUA de Constanţa i-a omagiat anul trecut, în cadrul unui eveniment emoţionant dedicat comunităţii artistice constănţene, intitulat „Incredibila memorie a teatrului constănţean”.
 
Monica Cherecheş, directorul Direcţiei Balet din cadrul Teatrului „Oleg Danosvki”, s-a născut la Mediaş, pe 28 ianuarie 1962. Parcursul devenirii sale actuale a cunoscut o cotitură la vârsta de 9 ani, când a fost selectată pentru liceul de coregrafie din Cluj, după care a fost transferată la Bucureşti. A absolvit liceul de coregrafie de la Bucureşti, în 1980, la clasa Luminiţei Dumitrescu, prim-balerină la Opera Naţională.
 
Mult mai târziu, ca o împlinire pe care şi-o doriseră împreună, a urmat alături de Horaţiu cursurile Facultăţii „Gheorghe Dima“ din Cluj, specializarea Artele spectacolului. Pentru toată activitatea sa scenică a fost răsplătită cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria D „Arta spectacolului“ şi cu Premiul de excelenţă pentru întreaga carieră.
 
Iată cum îşi reaminteşte parcursul, într-un interviu realizat de ZIUA de Constanţa în urmă cu aproape 15 ani. „Eram micuţă, am fost selecţionată să merg la Casa Pionierilor, în Mediaş, unde m-am născut, am făcut câteva luni acolo, după aceea fostul director de la Liceul de Coregrafie din Cluj, care făcea selecţionarea în ţară, pentru examenul de admitere la Liceul de Coregrafie, m-a văzut şi am avut şansa să fiu printre acei copii, am dat examenul de admitere la Cluj, dar dosarul, fiind admis, a fost preluat de cei din Bucureşti. Am terminat liceul de coregrafie la Bucureşti, după care doi ani am rămas la Opera Română, iar în 1982 maestrul Oleg Danovski m-a rugat să vin la Constanţa; am venit şi am rămas. Am dansat cam toate baletele clasice şi neoclasice în coregrafia maestrului Oleg Danovski. În ultimii ani, am lucrat şi cu Jean Giserix şi Wilfried Piollet, foşti prim-balerini la Opera din Paris”.
 
Cât despre întâlnirea profetică cu Horaţiu Cherecheş, care avea să aducă actuala companie de balet în centrul atenţiei României, iată ce declarau în acelaşi articol cei doi: Horaţiu: „Ne-am cunoscut pe scenă aş putea să spun. De fapt, ea era pe scenă, eu eram în sală. Am urmărit în 1988 un spectacol, «Giselle», la Teatrul «Fantasio»; atunci dansa cu Francisc Strnad şi efectiv m-am îndrăgostit de ea. Mai apoi, când m-am întors din Franţa în România, încet, încet, poate şi datorită faptului că am început să dansăm împreună, atracţia între noi a crescut. Pot să spun că, în primul rând, ne-a legat dansul. Am început să ne completăm unul pe altul, ne-am dat seama că ne potrivim foarte bine în felul în care gândim, în general ne potrivim în majoritatea lucrurilor pe care le facem, atât în dans, cât şi în viaţa de zi cu zi”. Monica: „Da, aşa este. Chiar dacă nu dansam toate spectacolele împreună, întotdeauna ne completăm, chiar dacă eu nu sunt pe scenă şi este spectacolul lui Horaţiu, discutăm, comentăm. Pentru că e mai puţin cunoscut de cei din afară faptul că, oricât ai repeta un spectacol, pe scenă întotdeauna ai surprize. Ştiţi cum se spune, corpul uman are resurse nebănuite şi întotdeauna găseşti ceva în plus sau, atunci când nu te aştepţi, te lasă ceva de care erai sigur. Din cauza asta există un argument pentru fiecare lucru pe care îl faci mai puţin bine sau foarte bine”.