Longin Martoiu, trei decenii in slujba artei

"Dincolo de scena, nu e voie sa se vorbeasca decat in soapta"

Oamenii care isi dedica viata unei pasiuni sunt tot mai rari, iar "cei care au fost" ar trebui sa fie exemple pentru prezent si viitor. De la trecerea in nefiinta a celui care, mai bine de 35 de ani, si-a dedicat viata scenei Dramaticului constantean s-au implinit, in luna mai, zece ani. Timp de trei decenii, Longin Martoiu a fost distribuit intr-un numar impresionant de piese, drame si melodrame, genuri pentru care avea o anumita predilectie. De la romantiosul Ferdinand, indragostit nebuneste ("Intriga si iubire" de Schiller), la ganditorul plin de indoieli si poezie Jacques Melancolicul ("Cum va place" de Shakespeare), de la cutezatorul tanar ziarist Chitlaru ("Opinia publica" de Aurel Baranga) la batranul rege Oedip, profund indurerat de destin (Sofocle), actorul Longin Martoiu a parcurs aproape tot repertoriul Dramaticului constantean. Pentru acesta, teatrul, ca arta, era ceva nobil, aproape sacru, iar scena, un spatiu spiritual. Publicul nu lipsea, nici el, din aceasta formula incarcata de sacralitate. Longin Martoiu nu era tipul de actor popular, astfel incat, asa cum marturiseste secretarul literar al teatrului, Anaid Tavitian, "faptul de a fi recunoscut pe strada ori in troleibuz il punea in dificultate. Era de parere ca in teatru, dincolo de scena, nu e voie sa se vorbeasca decat in soapta". De aceea, le atragea tot timpul atentia acelor care ridicau vocea in culise sau pe scena si, prin extensie, oriunde altundeva. Asa cum reiese din evocarea secretarului literar, care se mandreste ca l-a cunoscut pe Longin Martoiu, actorul era un personaj deosebit de pitoresc. Scria versuri si obisnuia sa-si insemneze gandurile fulgurante intr-un carnetel purtat permanent cu sine, pana la inlocuirea cu altul. Le nota in agenda personala de repetitii si spectacole sau pe ce gasea la indemana. Latura de actor si de poet era completata cu inclinatia pentru muzica. Canta la chitara si, uneori, compunea pe versurile care-i placeau foarte mult, avand un glas frumos si auz muzical perfect. Manierat si deosebit de politicos, a cultivat o pedanterie vestimentara iesita din comun. Cu putine exceptii, in restul timpului avea o tristete care se accentuase in ultimii zece ani. Intrebat de un coleg care este cauza tristetii sale, actorul a raspuns: "Mi-a murit entuziasmul".

Impreuna pentru arta

Pentru Anaid Tavitian, imaginea lui Longin Martoiu este evocata intotdeauna cu cea a sotiei sale - "In mintea si sufletul meu nu il pot desparti de cea care i-a fost sotie, Georgeta Martoiu sau Patai, cum a ramas in amintirea celor dragi, care, vreme de patru decenii, a fost secretar al Dramaticului constantean". Secretarul literar o descrie ca fiind o personalitate solara. "Pe cat era Longin de sobru, pe atat era draga si regretata noastra colega Patai de vesela, vorbareata si mereu gata sa te incurajeze sau sa te ajute la nevoie". Georgeta Martoiu facea parte din nobila familie a secretarilor literari. Personalitate erudita a teatrologiei dobrogene, cu temeinice studii clasice si cu o formatie enciclopedica, Georgeta Martoiu s-a stins din viata acum doi ani, in aceeasi luna, precum sotul sau.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}