Marin Mincu, poetul ce a publicat volume atât în țară, cât și în Italia. Anul trecut a fost declarat post-mortem Cetățean de Onoare al județului Constanța

 

• ​Pe plan literar, Marin Mincu a semnat poezie și critică literară în periodicele: „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Orizont”, „România literară”, „Tomis”, „Amfiteatru”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Astra”, „Tribuna”

• În septembrie 2022, regretatul poet a primit, post-mortem, titlul de Cetățean de Onoare al județului Constanța

 
Marin Mincu s-a născut pe 28 august 1944, în Slatina, județul Olt, acolo unde și-a terminat studiile gimnaziale și liceale.
 
S-a mutat la București și s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității București. A fost în promoția de absolvenți a anului 1967.
 
În 1968 devenea asistent la Institutul Pedagogic din Constanța, iar peste trei ani ajungea la gradul de lector.
 
După alți trei ani, Marin Mincu era regăsit în postura de lector de literatură română la universitățile din Torino și Milano.
 
Anul 1978 a însemnat pentru poet ocuparea funcției de conferențiar la Institutul de învățătură superior din Constanța, dar și pe cea de profesor universitar la Universitatea din Florența.
 
Marin Mincu a revenit, în anul 1980, la Universitatea „Ovidius” ca profesor al Facultății de Litere, Istorie și Drept, fiind totodată și decan.
 
A coordonat lucrări de doctorat în filologie.

 
Pe plan literar, Marin Mincu a semnat poezie și critică literară în periodicele: „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Orizont”, „România literară”, „Tomis”, „Amfiteatru”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Astra”, „Tribuna”.
 
El a și tradus lucrări ale unor scriitori precum: Umberto Eco, D`Arco Silvio Avalle, Valerio Magrelli, Sauro Albisari, Attillio Bertolucci, Piero Bigongiari.
 
Opera sa este una vastă, cuprinzând lucrări publicate atât în România, cât și în Italia. Noi redăm titlurile: „Cumpăna” (Bucurelti, 1968); „Calea robilor” (București, 1970); „Văile vegherii” (București, 1974); „Ion Barbu comentat” (București, 1975); „Poezie și generație” (București, 1975); „Discurs împotriva morții” (București, 1977); „Pradă realului” (București, 1980); „Poezia italiană” (Constanța, 1995); „Paradigma eminesciană” (Constanța, 2000); „Avataruri de tranziție” (Constanța, 2004); „Fărâme critice” (Constanța, 2005); „Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidius” (Iași, 2005); „I canti narrativi romeni. Analisi semiologica” (Torino, 1977); „I mondi sovrapposti. Le modellizzarione spaziale nella fiaba romena” (Torino, 1978); „La semiotica letteraria italiana” (Milano, 1982); Nuovi poeti romeni” (Firenze, 1986) etc.
 
Volumul său, „Ion Barbu – eseu despre textualizarea poetică”, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor în 1981 și premiul internațional „Eugenio Montale” (Roma) în 1989.
 

Marin Mincu a murit pe 4 decembrie 2009, la 65 de ani, în București.
 
În septembrie 2022, regretatul poet a primit, post-mortem, titlul de Cetățean de Onoare al județului Constanța.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol. IV
 
Citește și:

Titlu de cetățean de onoare post mortem pentru prof. dr. Marin MincuLIVE TEXT. Consiliul Judeţean Constanţa, întrunit în şedinţă ordinară, în format fizic. Iată ce se discută