Născut la Constanța Nicu Stan, realizator al unor filme de referință pentru cinematografia românească, la ceas comemorativ

 
Nicu Stan s-a născut într-o zi de 25 noiembrie 1931, în Constanța și în cei 58 de ani de viață s-a făcut remarcat în industria filmului, ca operator, director de film, scenarist și regizor.
 
În anul 1955 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. În ultimul an de studenție, Nicu Stan a debutat pe post de cameraman și asistent de operator la scurtmetrajul „Și Ilie face sport” (1955). Ulterior, a colaborat la realizarea lungmetrajelor „Alarmă în munți” (1955) și „Pasărea furtunii” (1957). Au mai urmat: „Dincolo de brazi” (1958), „Melodii, melodii” (1958), „Într-o dimineață” (1958) și „Toamna se numără...” (1961).
 
Scurtmetrajele documentare „Covoare orientale”, „Confex” și Nu, nu e miraj” poartă semnătura sa regizorală.
 
În anul 1963 a debutat ca director de imagine în cadrul filmului „Partea de vină...”, în regia lui Mircea Mureșan.
 
În anii `80, Nicu Stan a urmat exemplul altor operatori și a regizat patru filme de lungmetraj: „Un echipaj pentru Singapore” (1982), „Vreau să știu de ce am aripi” (1984), „Furtună în Pacific” (1986) și „Cale liberă” (1987). La filmul „Furtună în Pacific” a fost și scenarist împreună cu scriitorul constănțean Constantin Novac. În paralel, el și-a continuat cariera de director imagine.
 
În activitatea menționată, el a contribuit la realizarea filmelor de referință pentru cinematografia autohtonă „Răscoala” (1966), „Vremea zăpezilor” (1966), „Diminețile unui băiat cuminte” (1967), „Maiorul și moartea” (1967), „Columna” (1968), „Apoi s-a născut legenda” (1969), „Baltagul” (1969), „Doi bărbați pentru o moarte” (1971), „Puterea și adevărul” (1972), „Pădurea pierdută” (1972), „Zestrea” (1973), „Conspirația” (1973), „Departe de Tipperay” (1973), „Capcana” (1973), „Trei scrisori secrete” (1974), „Actorul șu sălbaticii” (1975), „Toate pânzele sus!” (1977), „Trepte pe cer” (1978), „Înainte de tăcere” (1978), „Clipa” (1979), „Casa dintre câmpuri” (1980), „Mireasa din tren” (1980), „Punga cu libelule” (1981), „Dragostea și revoluția” (1983). Pentru „Puterea adevărului” a obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România în același an al lansării.
 
Pentru activitatea sa în domeniul cinematografic, Nicu Stan a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN) precum: Premiul pentru imagine (1973) pentru filmele „Zestrea”, „Conspirația”, „Departe de Tipperay”; Premiul pentru imagine (1977) pentru serialul „Toate pânzele sus!”; Premiul pentru imagine (1978) pentru filmul „Înainte de tăcere” și Premiul pentru întreaga activitate – In memoriam (1992).
 

Nicu Stan a trecut în neființă în anul 1990, pe data de 24 august, la Iași.
 
Criticul de film Călin Căliman, care i-a dedicat un capitol în volumul „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (apărut în anul 2009) l-a considerat „o luciditate dinamică”, care părea să confere viață imaginii filmelor sale, aparatul său de filmat având parcă o „privire ca de om, ca de ființă vie”.
 
Sursă text: wikipedia și cinemagia
 
Citește și:
Paul Barbăneagră, regizorul din Tulcea care s-a bucurat de laurii profesiei în Franța