Nea Iancu nu isi mai gaseste locul in apatica "Tomi"

Pe 30 ianuarie, se implinesc 156 de ani de la nasterea celui mai mare dramaturg al romanilor, Ion Luca Caragiale

Momentul constituie un prilej de aducere aminte, context in care, trebuie sa amintim ca marele dramaturg a fost la Constanta. Dincolo de povestile care il au ca protagonist pe I L Caragiale, prezenta sa este confirmata de revista dobrogeana Ovidiu, care consemneaza in paginile sale impactul pe care l-a avut o sedinta sustinuta de catre dramaturg, la 22 octombrie 1898, la invitatia lui Petre Vulcan, presedinte al cercului literar Ovidiu. In numarul din 1 noiembrie 1898 la revistei, aflam de la Petru Vulcan ca in cazinoul comunal "oferit gratuit in scopul mentionat de domnul E Schina, primarul orasului", lumea buna alcatuita din prefectul judetului, Luca Ionescu, magistrati, ofiteri, profesori si membri ai cercului s-a adunat pentru a-l asculta pe Caragiale vorbind "Despre seriositate". Punctul de plecare al conferintei au fost "propriile sale observatiuni si impresiuni ce i-au lasat lumea externa". In cadrul conferintei care avea ca tema "seriositatea" Caragiale, fin observator al moravurilor constata inca o data apetenta romanului pentru politica. "In tara noastra atat de mica, sub raportul intinderii si populatiei, in comparatie cu celelalte tari ale Europei, se face prea multa politica". Impactul pe care discursul lui Caragiale l-a avut asupra celor prezenti este usor predictibil. Asa cum consemna Petru Vulcan in paginile revistei Ovidiu din 1 noiembrie 1898 "prin sistematizarea si exprimarea cugetarilor a starnit in repetite randuri aplause furtunoase". Partea a doua a seratei a continuat cu lecturi din "La Hanul lui Manjoala" si "Doua bilete perdute". Puiu Enache, care isi deschide lucrarea "Scriitori si reviste la Pontul Euxin", cu un capitol dedicat lui I L Caragiale observa ca, pledand pentru ideea "corijarii fiintei umane" atat de familiara creatiilor literare, Caragiale foloseste procedeul "sectionarii si al ridiculizarii", recrutandu-si exemplele din lumea atat de mult investigata de el: a scolii, a marilor latifundiari si a politicienilor demagogi. Din acelasi numar al revistei Ovidiu aflam raspunsul pe care, la 19 octombrie 1898, dramaturgul l-a dat invitatiei pe care a primit-o din partea lui Petru Vulcan, de a fi membru onorific al Cercului literar Ovidiu: "Ca om de litere si publicist trecut de varsta tineretei, marturisesc drept ca am ajuns foarte simtitor la maguliri, mai ales cand vin din partea autorisata a unor oameni pusi mai presus de nivelul intelectual comun (...). Ast-fel, onoarea ce mi-a facut Cercul Literar Ovidiu numindu-ma intre membrii sai de onoare ma atinge cu deosebire (...) Fiti siguri, iubiti confrati, ca dupa mijlocele mele nu voi pregeta sa dau concursul meu pentru propasirea bunei si institutiuni de cultura romaneasca pe care ati infiintat-o in noua Tomi. O strangere cordiala de mana pentru toti din partea amicului d-voastra. I L Caragiale". Aceasta invitatie care reprezinta inceputul colaborarii cu revista dobrogeana sta la baza conferintei "Despre seriositate". Un alt argument, care vine sa dovedeasca ca marele dramaturg s-a bucurat de o inalta pretuire in randul intelectualilor dobrogeni contemporani cu dramaturgul, il ofera si disputa dintre Caragiale si C Ionescu Caion, in care cel din urma il acuza pe dramaturg ca ar fi plagiat drama "Napasta". Puiu Enache este de parere ca se poate spune ca "o pagina din voluminosul dosar cu piesele apararii lui Caragiale in procesul, intentat de Caion a fost scrisa la Constanta". Solidarizarea cu marele scriitor si publicist a imbracat forma unei mici campanii de presa, care s-a concretizat in doua articole aparute in doua numere ale revistei Ovidiu, din anul 1902.

"Pezevenghi mare"

In insemnarile sale, reunite in "Cenusa visarilor noastre" Horia Roman evoca un moment care il are ca protagonist pe marele dramaturg. Acesta descrie obiceiul lui Caragiale de a veni la Constanta si de a trage la Canara, la conacul prietenului sau, inginerul Zossima, personaj "autoritar si curios" care era prieten cu Delavrancea, Vlahuta si pictorul Grigorescu. Aici, autorul, marturiseste ca a auzit pentru prima data povestea care ii are ca eroi principali pe Caragiale si pe lustragiul tatar Osman, in anul 1902. Abia ajuns in Constanta, Caragiale a apelat la serviciile batranului tatar. Sacadat de intrebarile - referitoare la intinderea Marii si a Dunarii -pe care dramaturgul i le adresa in momentul in care ii lustruia incaltarile, Osman are o rabufnire care il categoriseste pe dramaturg, lasandu-l cu o gheata lustruita si alta nu: " Marea-mare, bre...Dunarea-mare, bre...Tu: pezevenghi mare".

Caragiale, la teatru

Cu piesa "O scrisoare pierduta", in regia lui Nicolae Kiritescu, s-a facut inaugurarea Teatrului de Stat Constanta. Scenografia piesei a fost semnata de catre Traian Cornescu. Premiera care a avut loc pe 21 mai 1951 i-a adus pe scena pe Emil Iencec - Stefan Tipatescu, Constantin Mortun - Dandanache, Mania Antonova - Zoe, Ion Focsaneanu/Jean Ionescu - Trahanache, Eugen Stoicescu - Catavencu. Urmatoarea piesa, "O noapte furtunoasa", a fost montata in acelasi an, tot de catre Nicolae Kiritescu, primul regizor angajat al Teatrului. Rolul lui Rica Venturiana a fost interpretat atunci de catre Toma Caragiu. O alta varianta a "Noptii", de aceasta data in regia lui Mircea Constantinescu Govora, avea sa fie montata peste 18 ani, la 29 iunie 1969. La 4 februarie 1959, constantenii puteau sa vada pe scena teatrului "Conul Leonida fata cu reactiunea" in regia lui Val Muntean. A urmat apoi, "D-ale carnavalului" in regia aceluiasi Val Mugur. Spectacolul compus din 25 decembrie 1984 "La un caz iar...pac! La . O de taifas caragialesc" in regia lui Dominic Dembinski a fost un succes. "Articolul 214" i-a adus in fata publicului pe Vasile Cojocaru, Ileana Ploscaru, Longin Martoiu, Jean Ionescu, Maria Nistor si Ion Andrei. A urmat apoi, in 1993, piesa "O noapte furtunoasa" in regia lui Gheorghe Jora. Cu drama "Napasta" pusa in scena, in anul 2001, se poate vorbi de o integrala Caragiale la Constanta. Ultimul spectacol de teatru care a adus pe scena personajele lui Nea Iancu a fost montat pe 14 noiembrie 2004. Este vorba despre spectacolul "D'ale carnavalului" in regia lui Andrei Mihalache. De atunci, nici un director al Teatrului constantean nu a catadicsit sa-l (re)aduca pe marele dramaturg si publicist in vechiul Tomis. Regretabil e si faptul ca din repertoriul actual al Teatrului de Stat Constanta lipseste un spectacol Caragiale. Doar reprezentatiile Teatrelor din tara reusesc sa-l mai aduca la mare pe Nea Iancu.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}