Nicolae Dunăreanu, gălățeanul care a petrecut zece ani în Dobrogea. A adus contribuții la viața culturală a regiunii

Nicolae Dunăreanu este originar din Galați, oraș unde s-a născut la data de 29 august 1881, într-o familie de marinari.
 
Numele său adevărat era Nicolae Perju – Ionescu.
 
Liceul l-a început în orașul natal și l-a continuat la Iași. În cele din urmă, în anul 1900, s-a stabilit la București pentru a-și finaliza studiile liceale, în particular.
 
În 1903, Nicolae Dunăreanu a obținut licența în drept, iar în paralel a mai absolvit o școală de gimnastică, devenind profesor pentru această disciplină.
 
De asemenea, pe când era la Iași, Dunăreanu a urmat Seminarul Pedagogic Universitar, secția Psihologie – Pedagogie. Ulterior, a fost profesor la Huși, Dorobanți, Galați, Râmnicu Vâlcea, Alexandria, Tulcea.
 
A călătorit în Turcia, Italia, Franța, Rusia.
 
Timp de zece ani (1906 – 1916), Nicolae Dunăreanu a locuit în Dobrogea. A călătorit în Delta Dunării, a scris proză cu tematică dobrogeană și a desfășurat o bogată activitate didactică și culturală.

 
În perioada în care era șeful serviciului activități extrașcolare din Directoratul Instrucțiunii publice a Basarabiei, Dunăreanu a editat, alături de Liviu Marian, în 1920 revista „Renașterea Moldovei”.
 
S-a stabilit în anul 1937 în București, unde s-a și stins din viață pe 17 octombrie 1973.
 
De-a lungul timpului, el a a colaborat cu: „Viața Românească”, „Semănătorul”, „Luceafărul”, „Făt – Frumos”, „Ramuri”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Rampa”.
 
Nicolae Dunăreanu a publicat volumele: „Chinuiții” (București, 1907); „Răsplata” (București, 1908); „Din împărăția stufului” (București); „Vremuri cernite” (Chișinău, 1920); „Nădejdi spulberate” (Chișinău, 1928); „Oameni și fapte” (București, 1961); „Frumoasa Paulina” (București, 1972).
 

Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol . IV
 
Citește și:
Doina Voivozeanu, om de cultură originar din Botoșani și care s-a format la Constanța