O cariera longeviva pe scena pontica

Siguranta cu care a reusit sa-si conduca rolurile printre meandrele riscante ale unui umor colorat a facut ca publicul sa o indrageasca extrem de mult

Fiica a Ploiestiului, Valentina Bucur Caracasian ar fi aniversat maine 76 de ani. Desi a debutat pe scena Teatrului din orasul natal - sub directoratul lui Toma Caragiu -, a reusit sa se faca apreciata pe scena Teatrului Dramatic Constanta inca din 1956. Aici, cea care in urma cu trei ani a trecut in nefiinta avea sa realizeze una din cele mai longevive cariere de actrita. Rolurile diverse i-au consolidat valoarea artistica. A interpretat cam tot ce poate oferi un repertoriu curent unui real talent: de la roluri de baietei cu pantaloni scurti pana la batrane octogenare "stirbe, surde si strambe". Fin observator al jocului actorilor, secretarul literar al Teatrului, Anaid Tavitian, isi aminteste de Valentina Bucur Caracasian: "Aceasta mare varietate de roluri nu a abordat-o firesc, cu varsta, ci, ca toti actorii pasionati, a facut «compozitii» inca din tinerete". O viata de om si de actor a fost, rand pe rand, marcata in roluri diverse: de la eleva din "Steaua fara nume" sau Topsik, adolescenta din "Cale lunga", ori musul din "Sfarsitul escadrei" pana la Aftinia cea rea din "Soacra cu trei nurori" sau Aneta Duduleanu, personajul complex din "Gaitele", ori luminoasa bunica din "Bunica se marita". Un palmares bogat, prin volum si calitate, a acreditat-o in fata publicului nu numai prin personaje de mare forta dramatica, ci, mai ales, prin acelea de comedie: Louise Miller din "Intriga si iubire", doamna Page din "Nevestele vesele din Windsor", La Poncia din "Casa Bernardei Alba", Gabrielle din "Nebuna din Chaillot", Soacra din "Micul infern"- spectacol jucat de sute de ori, in care, pe parcursul celor trei acte, trecea prin stadii ale varstei, mult distantate intre ele.

Creatoare de versuri si roluri

Personajul titular din "Bunica se marita", jucat de 500 de ori, i-a pus in valoare talentul generos de comedian, entuziasmul si bucuria jocului. Anaid Tavitian, secretarul literar al teatrului, crede ca ceea ce o facut-o deosebita pe Valentina Bucur Caracasian a fost siguranta cu care a reusit sa-si conduca rolurile printre meandrele riscante ale unui umor colorat. "Isi iubea deosebit de mult meseria, continuand sa joace si dupa pensionare. O neliniste chinuitoare, chiar o spaima intre doua aparitii pe scena a mistuit-o mereu, dovada ca nu simtea ca traieste cu adevarat decat in lumina reflectoarelor, parand mai puternica, mai invulnerabila in pielea unui personaj decat in viata de fiecare zi", isi aminteste Anaid Tavitian, cea care anul acesta sarbatoreste trei decenii de cand si-a dedicat viata teatrului. Si evocarile, care de data aceasta vorbesc despre calitatea sa de om, continua: "Iubea mult copiii, florile, animalele. Era mereu cu zambetul pe buze, gata sa glumeasca, dar si foarte sincera". Exista si o alta latura a actritei, care punea in valoare calitatea sa de om care se inconjura de frumos, fiind totodata creator. Pictura sau versurile ii intregeau existenta. Poezii ale sale, pentru care a primit si distinctii, au fost publicate chiar in reviste literare si in volumul "Calmul aparent".

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}