O insula in peninsula

"Romart Design": Marginean la puterea a doua

Cu eforturi materiale marunte si putintica viziune edilitara, Peninsula ar fi putut deveni un "Cartier Latin" al Constantei * Deocamdata, targul nostru abia si-a gasit loc pentru o galerie adevarata: pe Bd. Tomis nr. 4, singura institutie privata dedicata artelor vizuale, "Romart Design", a insumat cateva manifestari care-au fost aproape complet izolate fonic si vizual, probabil si pentru ca nu serveau interesele unor "marimi" locale * Dupa mai bine de jumatate de an de liniste - cat s-a scurs de la expozitia lui Ion Anghel - galeria sotilor Serbanescu a revenit cu orgoliu, propunand publicului cateva mostre din opera altor artisti de anvergura: Viorel Marginean si Morarescu Olga Marginean expun pentru prima oara in Constanta

Peninsula este, probabil, singura zona "de blazon" a orasului: infipta-n gura imputita a portului ca o batistuta de matase, ea reuseste doar prin indaratnicia pietrei sa isi pastreze acea aura aristocratica ce-ar trebui sa indrepte coloana si sa intareasca vertebrele oricarei metropole cu orgoliu. O intreaga istorie a desertaciunilor pontice zace-n aceasta bucoavna de piatra, frunzarita de brize, rontita de crivat si devastata de lumesti indolente. N-am sa ma apuc sa fac, aici, inventarul complet al viciilor si virtutilor ce-o stropesc de milenii. Voi reaminti doar ca ceea ce ar fi putut reprezenta o enclava culturala a noului Tomis ramane un monument viu al indolentei si mitocaniei. In ultima vreme, edilii dau semne ca-si vor sufleca manecutele si se vor apuca de reabilitat ce mai poate fi reabilitat. Grupul ParteR al Asociatiei ASALT are in proiect deschiderea unui centru cultural contemporan in zona. Pana atunci, una din putinele exceptii care mai spala obrazul cetatii este galeria de arta Romart Design, care si-a reluat, de curand, ambitiosul program cultural. Amfitrionii institutiei m-au asigurat ca, dupa expozitia sotilor Marginean, isi vor orienta atentia spre creatorii tineri.Vara trecuta am fost vizitat de fiul unui editor olandez. L-am plimbat prin Peninsula (cu "scuzele" de rigoare pentru "deranj") si-am ramas mirat de verdictele unui pusti care abia adunase doi ani de studii cinematografice. El m-a asigurat ca Olanda ar fi "vandut" pe bani grei un astfel de patrimoniu, asa cum stie sa "vanda" si toleranta si deschiderea ei fastuoasa spre viitor. Cum ma asteptam, a apreciat diversitatea lacasurilor de cult, concentrate intr-o arie atat de restransa si a exclamat oripilat vazand sulele "moderniste" infipte in coasta cladirilor vechi: enorma cascarabeta ridicata si abandonata in Piata Ovidiu, cavoul de sticla de langa moschee ori cosmelia "futurista" de peste drum. M-a surprins intuitia cu care a atins, in cateva fraze, concepte mestecate ades de "caraitoarele" urbei, de pilda cel de "turism cultural": cu eforturi materiale marunte si putintica viziune edilitara, Peninsula ar fi putut deveni un "Cartier Latin" al Constantei - chestie pe care-am tot auzit-o pe la artisti, care viseaza, inca, cu ochii deschisi la o zona numai a lor, intesata de ateliere, galerii si cafenele artistice ori la o promenada pavoazata de picturi si desene. Nu sunt, neaparat, fanul ideii de balci cultural si am serioase rezerve in privinta "filtrelor" care ar putea decanta, la noi, arta autentica de cea formala. Dar o enclava culturala puternica ar mai spala obrazul unei urbe zbarcite de avaritie, indolenta si prost gust. Imi tot bantuie-n minte un ghid al galeriilor de arta americane, gros cat o enciclopedie si cu scrisul marunt ca o Biblie: orasul New York era literalmente blindat, avea atat de multe galerii incat daca ti-ai fi propus sa vizitezi una pe zi, nu ti-ar fi ajuns un an sa le dai de capat. Asta pentru cei care bat apa in piua ca orasele porturi nu fac decat sa invarta bani cu lopata. Ori tocmai aici prospera si artele, pentru ca "au cu ce".

Austeritate si bucurie

Deocamdata, targul nostru abia si-a gasit loc pentru o galerie adevarata: situata in Peninsula, pe Bd. Tomis nr. 4, prima si, deocamdata, unica galerie particulara de arta autentica din oras, Romart Design, a insumat cateva manifestari care-au cam fost izolate fonic si vizual; probabil si pentru ca nu serveau interesele unei "marimi" locale. Dupa mai bine de jumatate de an de liniste (cat s-a scurs de la vernisajul expozitiei lui Ion Anghel), galeria sotilor Serbanescu a revenit cu orgoliu in atentia publicului prin expozitia altor artisti de anvergura: Viorel Marginean si Morarescu Olga Marginean expun pentru prima oara in Constanta. Nascut in Alba, comuna Cenade, artistul care debuta sub pseudonimul Gheorghe Sandu va implini, la finele anului, 69 de ani. Dar cum in arta nu se iese la pensie, nu se trage pe dreapta, nu se coboara storurile "dupa program", am gasit lucrari relativ recente, de-o prospetime blanda si-o vigoare suava, parca pentru a intari sintagma lui Goethe potrivit careia fapturile viguroase in spirit au doua pubertati: Viorel Margineanu continua aceeasi linie ingenua care l-a consacrat, cu combustii cromatice parca mai line, impreunand bucuria simturilor cu castitatea. Recunoastem usile, ferestrele, fantele si crevasele lui favorite, pasarea, cerul, dealul sau arborele deschizand, fara nici un conflict cu realul, anticamerele unor spatii launtrice, discret luminate. Originara din Craiova, Morarescu Olga Marginean a implinit, la 28 iunie, 60 de ani. Manifestand acelasi apetit pentru roadele, semnele si "secretiile" pamantului, graficiana "ataca" cu mai mult nerv suprafetele: taieturile si impunsaturile sale grafice sunt strunite cu gratia unui chirurg, fiind "tamponate" cu spatii oarbe - acele goluri care dau, lucrarilor, echilibru si simplitate. Furati de austeritatea si limpezimea acestor lucrari, majoritatea sunt tentati sa le asocieze unor haiku-uri sau unor tapiserii in miniatura. La fel de bine, insa, cred ca acele spatii oarbe, care dau greutate tuselor intrerupte, ar putea sa compuna lucrari monumentale, in care punctul, pata si linia sa fie lasate sa cante cu candoarea, intensitatea si stranietatea unei trompete in zori.