O stradă din Constanța îi poartă numele Paradoxul lui Ilarie Voronca. Și-a pus capăt zilelor în timp ce scria despre fericire

 
Numele său real a fost Eduard Marcus, fiu al unei familii de evrei, născut în Brăila, în ultima zi a anului 1903.
 
Mai târziu a adoptat pseudonimul literar Ilarie Voronca, dar a mai semnat și sub numele Alex Cernat și Roneiro Valcia.
 
În Constanța, o stradă situată în apropierea centrului comercial Tomis îi poartă numele.
 
Între anii 1914-1921, Ilarie Voronca a studiat la Liceul Pedagogic din București, iar în anul 1924 a devenit absolvent al Facultății de Drept a Universității din București.
 
Ilarie Voronca a fost promotor al revistelor „75 HP” și „Integral” și al mișcării integraliste.
 
Activitatea cenaclului „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu și a revistei „Sburătorul literar” a marcat începuturile lui Ilarie Voronca în literatură. Își face debutul la revista amintită în anul 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. A publicat apoi poezii la revistele: „Flacăra”, „Năzuința” și „Contimporanul”, păstrând același stil de scriere.
 
Primul său volum s-a intitulat „Restriști” și a fost publicat în anul 1923. Versurile redau tristețea persoanei care trebuie să trăiască în orașele de provincie.
 

A urmat o etapă în care poetul a adoptat un stil avangardist. Astfel, la numai un an de la apariția volumului „Restriști”, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în „Manifestul activitst către tinerime” al revistei Contimporanul. În anul 1924, alături de Victor Brauner și Stephan Roll publică revista avangardistă „75 HP”, ce apare într-un singur număr. Tot în acea perioadă, a fost colaborator pentru publicațiile „Punct” și „Integral”.
 
În anul 1926 a plecat în Franța, la Paris, cu gândul de a-și lua doctoratul în drept, însă s-a stabilit definitiv acolo, iar în 1938 a devenit cetățean francez.
 
În 1927 a apărut poemul Colomba, cu două portrete realizate de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendință în scrisul lui Voronca. Acesta a început să fie atras de curentul literar al suprarealismului.
 
A continuat să publice plachete de versuri și a păstrat legăturile cu literatura din România.
 
După ce a obținut cetățenia franceză, a participat la mișcarea de rezistență, atât ca scriitor, cât și ca luptător. Se întoarce în România în ianuarie 1946, în scop de vizită, fiind primit cu mult entuziasm.

 
În același an, pe 8 aprilie, poetul decidea să-și pună capăt zilelor, la Paris, în timp ce lucra la un „Manual al perfectei fericiri”.
 
Dintre operele publicate în limba română, amintim de: „Plante și animale. Terase” (Paris, 1929); „Brățara nopților” (București, 1929); „A doua lumină” (București, 1930); „Zodiac” (București, 1930); „Invitație la bal” (București, 1931); „Act de prezență” (București, 1932).
 
În limba franceză, Ilarie Voronca a scris: „Poemes parmi les hommes” (1934); „Permis de Sejour” (Paris, 1935); „La poesie commune” (Paris, 1936); „La joie est pour l`homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil” (Marseille, 1936); „Beaute de ce monde” (1939); „La cle des realites” (1944); „L`interview” (1944).
 
Citește și:
Ilarie Voronca - scriind despre fericire, în timp ce își punea capăt zilelor