Odiseea unui monument nascut, dar inca nefacut

"Un popor traieste prin memorie si moare prin uitare"

Monumentul marinarilor romani a ramas unul din multele visuri nerealizate ale constantenilor. Daca ar fi sa-l punem alaturi de alte cateva proiecte lasate de izbeliste poate ca nu pare nici macar atat de important precum reabilitarea zonei peninsulare sau salvarea unor valoroase, unice situri arheologice. Si totusi, constantenii si-au dorit mereu sa aiba intr-un spatiu public privilegiul de a-i cinsti pe cei plecati pe mare, de a participa la ceremoniale militare, de a avea la malul marii un monument dedicat oamenilor ei.Odiseea acestui nerealizat monument al marinarilor romani incepe din ultimii ani de pace ai deceniului trei din secolul trecut si continua si astazi."Opera va trebui sa reprezinte mandria tarii"In anul 1938, dupa mai multe insistente din partea unor organizatii publice, in special Liga navala, extrem de activa si cu o personalitate puternica in comunitatea romaneasca, este emis Ordinul Ministrului Aerului si Marinei, cabinetul ministrului nr.6871/15 noiembrie 1938, inregistrat sub numarul 3835 din 17 noiembrie 1938:"Cu inalta aprobare a MS Regelui si cu binecuvantarea pastorala a Sanctitatii sale Patriarhul Romaniei dr. Miron Cristea am luat initiativa ridicarii unui monument pentru eroii marinari morti in razboiul de intregire a neamului. Opera va trebui sa reprezinte mandria tarii si in special a teritoriului ei limitrof cu marea, adica a tinutului Dobrogea. In acest scop am invederat ca monumentul sa fie ridicat pe bulevard in locul monumentului Dobrogei". Semneaza ministrul Aerului si Marinei, general adjutant P. Teodorescu.Initiativa este imbratisata cu entuziasm de marinari, de ziaristi, de oficiali. "Dobrogea Juna", consecventa sloganului "Dobrogea dobrogenilor", incepe campania de sustinere a listei de subscriptie.Asociatia Cultul eroilor doneaza 3 milioane de lei, o importanta suma la vremea respectiva, si ii incredinteaza sculptorului cpt. Gheorghiu Zoanel realizarea monumentului in speranta ca in august 1940, la cea de-a 45-a aniversare a Serviciului Maritim Roman, lucrarea monumentala va fi inaugurata. Incepe razboiul si proiectul este amanat sine die.Cetatean de onoare al Constantei, Zoanel Gheorghiu, a devenit amintireCu ceva timp in urma, a murit la varsta nonagenara. A fost un militar de cariera, erou in cel de-al doilea razboi mondial, autorul monumentului inchinat celor din Regimentul 34, cetatean de onoare al Constantei de astazi.Este vorba despre monumentul care strajuieste astazi pe strada Traian si care poarta cu el, aidoma autorului, o istorie trista si nedreapta. A fost dezvelit in septembrie 1938 avand sapate pe fata cuvintele "Marasesti, Neajlov si Marasesti - Glorios am stiut sa murim aparandu-ne tara". Eforturile depuse de cercetasul si apoi de locotenentul Zoanel Gheorghiu pentru ridicarea acestui insemn de cinstire a eroilor regimentului pe care cu onoare il slujea, au fost extraordinare. "Este o conceptie personala a sculptorului care prin aceasta se deosebeste complet de tot ceea ce s-a creat la noi. Este icoana glorioasa a celor 800 de morti ai Regimentului 34 infanterie", consemna la 14 septembrie 1938 ziarul "Dobrogea Juna". Lucrarea a fost ridicata in curtea regimentului, pe strada Mircea. In 1975 a trebuit sa fie demolat pentru ca locul a fost insemnat sa apartina scolii de partid. Lui Zoanel Gheorghiu i s-a cerut sa dea jos din varful monumentului arhanghelul care tinea cununa de lauri catre cer pentru a putea fi mutat in alt loc. I s-a impus de fapt sa renunte la insemnele religioase ale mesajului sau.Cu ocazia aniversarii centenarului independentei Romaniei, la 1977, s-a decis refacerea monumentului si reamplasarea lui pe strada Traian, intr-un loc periferic, plin de gunoaie. Autorul a lucrat din nou, cu multa indarjire alaturi de fiul sau si de prieteni, un soldat si cativa tineri din cartier si a reusit ceea ce se vede si astazi semetind catre intinderile marii.Multe a avut de infruntat eroul! Viata lui a fost o necontenita lupta cu dusmani vazuti si nevazuti, cu mentalitati si micimi. Monumentul a fost profanat de mai multe ori, sparte lespezile, inscrise mascari. Modelul moral pe care l-a oferit exemplarul capitan Gheorghiu Zoanel nu l-a mai repetat nimeni.Fundatia pentru realizarea monumentului marinarilor romani se lupta, dar nu castigaDupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a mai incercat timid o refacere a proiectului, ba chiar au fost obtinute si unele autorizatii, dar din lipsa fondurilor banesti monumentul nu s-a putut realiza.Incepand din 1991, diverse organizatii neguvernamentale, in special ale cadrelor militare, dar si asociatii de breasla, peste 300 de marinari civili si militari, sustin ideea construirii la Constanta a unei lucrari de arta monumentala care sa omagieze jertfa celor cazuti pe mare. Marinarilor morti nu numai in timpul luptelor navale, ci si pe mare, la datorie, toti inclusi in randul eroilor patriei, carora trebuie sa li se inchine un monument in memoriam. Ei nu au un loc de pomenire, la fel si cei scufundati odata cu nava in adancurile marii. Este, in fond, un monument dedicat tuturor celor legati prin meserie de ape, inclusiv muncitorilor portuari, scafandrilor.Cu mult entuziasm s-a pornit la drum. S-a constituit un comitet de initiativa si, dupa toate formalitatile, in februarie 1994 a fost infiintata, prin hotararea Tribunalului Constanta, Fundatia pentru realizarea monumentului marinarilor romani. Dupa cum s-a autointitulat, scopul organizatiei a fost unul singur: crearea patrimoniului necesar si obtinerea autorizatiilor legale pentru demararea lucrarii. Au fost organizate mai multe concursuri de machete, au fost invitati sa participe artistii plastici constanteni, apoi altii de la Bucuresti. S-a dorit o lucrare reprezentativa pentru oras.Cu multa greutate s-a decis asupra formei si dimensiunilor viitoarei lucrari, dupa sase tentative fiind agreata propunerea profesorului Alexandru Deacu, o personalitate a sculpturii romanesti. Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie comunica avizul favorabil pentru amplasarea monumentului in Parcul Colonadelor, dupa ce locul stabilit se descarca de sarcini arheologice pe banii fundatiei. In 1996, Consiliul local al municipiului Constanta aproba planul urbanistic de detaliu si amenajarea exterioara. Se elibereaza autorizatie de constructie si se achita un avans din banii stransi de membrii fundatiei. Intrucat prin hotararile elaborate anterior de Primaria municipiului Constanta nu fusesera clarificate conditiile de administrare publica locala a terenului pe care urma sa se construiasca monumentul, in octombrie 1998 se elaboreaza Hotararea nr.345 prin care Fundatia se asociaza cu Consiliul local Constanta. Anul urmator se elaboreaza alta autorizatie de constructie si alt certificat de urbanism.Autorizatiile pentru planul urbanistic de detaliu, avizul comisiei zonale a monumentelor istorice, a comisiei nationale a monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii au fost alte trepte obtinute doar prin tenacitatea de exceptie a conducerii fundatiei, in special a viceamiralului (r) Petru Anghel, primvicepresedintele organizatiei, care a stiut sa relationeze cu autoritatile, sa coaguleze nucleul de conducere a fundatiei, sa bata pe la usi si sa astepte. Riguros, cu insistenta si disciplina militareasca, recunoscut peste tot ca o autoritate, Petru Anghel nu a abdicat la greutati, nu a tinut cont de ele, nu s-a lasat intimidat.S-a castigat o lupta, nici pe departe intregul razboiCand s-a reusit sfintirea locului din fata Bancii Agricole, in vecinatatea parcului Colonadelor, unde s-a stabilit definitiv sa fie amplasat monumentul, s-a crezut ca nimic nu va mai impiedica drumul spre realizarea obiectivului propus. Macheta fusese avizata de opinia publica si odiseea acestei lucrari neincepute parea sa se fi incheiat.Intrucat nu s-a reusit strangerea intregii sume necesare lucrarilor, desi membrii fundatiei au adunat din sponsorizari diverse materiale si bani, a fost necesara interventia pentru elaborarea unei noi autorizatii de constructii. Astfel s-a ajuns in anul 2003 cand se implineau 125 ani de la deschiderea primei porti maritime a Romaniei, ocazie excelenta pentru dezvelirea unui monument al marinarilor romani. Fundatia reusise sa stranga peste un miliard de lei, facuse cinci licitatii pentru realizarea fundatiei si platformei monumentului, incheiase un contract de executie cu ICH Constructii Grup SA. Primaria Constanta daduse si ea 500 milioane lei, dar la sfarsitul lui decembrie fundatia ii restituie din respectiva suma 385 milioane lei.Putin mai tarziu, un parlamentar de Constanta, preocupat brusc de ideea monumentului marinarilor se prezinta salvator in fata conducerii fundatiei cu un proiect de obelisc propus a se realiza chiar pe faleza Cazinoului, in fata Comandamentului Marinei, autor fiind un artist roman din Italia. Macheta seamana izbitor cu un alt obelisc, aflat la Sankt Petersburg, dupa cum spun militarii care l-au vazut, iar propunerea avea in subsidiar si alte puncte rezervate.Dupa 12 ani de zbateri, un alt inceputIn fata acestei noi piedici, dupa ce galopasera prin hatisurile birocratiei si uneori a relei credinte, cei mai multi membri ai fundatiei nu s-au predat, dar nici nu au continuat lupta. Unii se eschiveaza, altii asteapta limpezirea vremurilor si implicarea autoritatilor intr-o cauza care nu este a catorva, ci a romanilor insisi. In fond, chiar speculativ lansand judecata, o tara al carui presedinte are marinaria in sange, cu cei mai multi oameni in shipping care provin din randul marinarilor, iar consistentele lor averi sunt astazi in stransa legatura cu meseria pe care au practicat-o, sa nu poata face nimic pentru finalizarea unui vis frumos? Chiar atata ignoranta?In acest moment, in pasul galopant al inflatiei, banii aflati in contul fundatiei a ajuns sa reprezinte doar 20 la suta din suma necesara. Materialele de constructii stranse din sponsorizari au iesit din termenul de garantie - cimentul s-a facut beton, entuziasmul multora dintre initiatorii fundatiei s-a diminuat sau a pierit. Macheta s-a prafuit in holul Muzeului Marinei, autorul ei a murit.Se impune ca demararea lucrarilor sa se faca doar in momentul cand in contul fundatiei se vor aduna circa 50 la suta din suma necesara. Ceea ce inseamna un alt inceput.Conducerea fundatiei a cunoscut si ea diverse modificari de functii, in prezent presedintele fundatiei fiind Petrica Munteanu, primvicepresedinti viceamiral (r) Petru Anghel si Serban Berescu, vicepresedinte Costica Stici, presedintele Fundatiei Protectiei Marinarilor de Pretutindeni, membri clc Jorj Unciuleanu, cdor Aurel Constantin, general Constantin Zeca, colonel Oscar Benes.Comandor (r) Livius Chenderes, seful departamentului relatii mass-media al fundatiei, este inca optimist. Ar vrea sa reia strangerea fondurilor necesare dupa principiul cu care s-a construit Ateneul roman: prin subscriptii publice, cu sprijinul colectivitatilor, de la fiecare cetatean al locului. Un bun prilej este chiar apropiata sarbatoare a Zilei Marinei, cand ceremonialul oficial se va desfasura din nou intr-un spatiu extrem de redus, pe faleza, limitand vizibilitatea numerosului public.Ce frumos ar fi fost sa fi putut participa la aceasta sarbatoare traditionala a Constantei in locul de larga respiratie de la Poarta 2 . Acolo unde ingropat cu mare fast se afla Hrisovul care consfintea in 1999 punerea temeliei monumentului marinarilor romani, nascut, deci, dar nefacut inca.Sa fim noi, cei de astazi, care nu ne meritam eroii?"Nu este oras, aproape nu este sat in care, prin ingrijirea urmasilor si mai ales a Societatii "Cultul eroilor", sa nu fie sapat cu litere de aur in lespezi de piatra, sa nu fie turnate in bronz nepieritor chipurile si fetele celor cari s-au jertfit pe altarul Patriei", scria in "Dobrogea Juna" din 1939." Monumente modeste sau uriase arata celor de azi si de maine eroismul concetatenilor lor, al diferitelor arme sau colectivitati: infanterie, cavalerie, geniu, aviatie, ceferisti, profesori, medici etc.O singura categorie de eroi nu are pana acum monumentul sau: MARINARII, desi ambele maluri ale Dunarii, de la Turnu Severin pana la gurile ei, tarmurile si fundul Marii Negre, de la Valcov la Balcic, sunt presarate cu osemintele lor. Chiar marile si oceanele indepartate au primit in adancurile lor cutreieratorii romani.A sosit vremea sa se faca dreptate si acestor modesti eroi ai apelor, in lupta apriga cu primejdia chiar in timp de pace, cazuti la datorie nu numai pe puntea navelor, dar si la uscat, ca infanteristi ori tunari, sau in aer, ca aviatori.Marinarii au deschis urgia de foc de la Calafat in razboiul Independentei; marinarii au ajutat si aparat trecerea ostirii noastre peste Dunare in 1913; marinarii au luptat cu darzenie la Turtucaia, Rasova, Galati, Valcov si au indurat, cot la cot cu camarazii de la uscat, toate incercarile razboiului de intregire. Au salvat tot materialul plutitor al Statului si particular in Delta Dunarii, au tinut in stapanire aceasta parte a Dunarii, au izgonit trupele bolsevice din Delta.Comitetul de mai jos face apel la dragostea cu care intreaga suflare romaneasca a inconjurat totdeauna pe marinarii nostri, ca aceasta initiativa - imbratisata cu toata caldura de I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarh al Romaniei, Prim Ministru si Presedinte al Societatii "Cultul Eroilor" sa se infaptuiasca.Drept recunostinta fata de marile infaptuiri marinaresti, sa ne implinim cu totii sfanta datorie de a ne da obolul pentru a vedea ridicat cat mai curand monumentul pe care Neamul si Tara il va dura eroilor nostri marinari".Am reprodus aceste fraze in loc de concluzii pentru a lasa concetatenilor nostri dreptul de a reflecta. Sa fim noi, cei de astazi, care nu ne meritam eroii?