Omagiu pentru membru al Academiei Române Aram Frenkian, poliglotul dobrogean care a scris zeci de cărți în limbi de circulație internațională

 

• Aram Frenkian a fost un filolog și filosof român, de formație clasicist, ales membru post-mortem al Academiei Române, în 2006. A scris peste cincizeci de studii și cărți de filosofie, axându-se în mod special pe spațiul cultural dintre Occident și Orient.
• Astăzi se împlinesc 57 de ani de când s-a stins din viață.

A venit pe lume pe 19 martie 1898, în Constanța și s-a stins din viață, într-un autobuz în urma unui infarct fatal, pe 10 septembrie 1964, la București.

Aram Frenkian s-a născut într-o familie de armeni refugiați din Imperiul Otoman. A absolvit liceul „Gheorghe Lazăr“ din București, apoi cursurile Universității din Cernăuți. Între anii 1926-1928 și-a continuat studiile la Paris, specializându-se în filosofie, limbi clasice și orientale. După revenirea în țară, și-a luat doctoratul în litere și filosofie cu „Magna cum laudae“, prezentând cu succes teza: „Cosmologia lui Heraclit din Efes“.

În anul 1937 a devenit asistent la Facultatea de literatură și filosofie din Cernăuți, catedra de limbă și literatură greacă. Trei ani mai târziu s-a transferat la Universitatea din București. A fost numit conferențiar la catedra de literatură și filosofie greacă, ulterior profesor, până la sfârșitul vieții.

Aram Frenkian a fost un poliglot, reușind astfel să scrie în limbile română, germană, franceză, italiană. Armeana și turca erau limbile pe care le vorbea fluent. Studiul limbii armene clasice a reprezentat activitatea pe care s-a concentrat în ultimii săi ani din viață, analizând vechii filosofi armeni. Cu toate acestea, dragostea pentru limba, literatura și filosofia greacă a rămas pe primul loc. A publicat nu mai puțin de 40 de lucrări, ce-au fost scrise în numeroase limbi de circulație internațională.

Între anii 1932 – 1937, lucrările sale științifice au devenit celebre, acestea fiind, în primul rând, studii comparative asupra esteticii platoniciene și aristotelice, perioadei neosocrațiene, confirmându-l ca elenist de prestigiu, la care se adaugă studii legate de Homer, realismul grec, Euclides, Platon, Parmenide și Plotin, explicația geloziei vechilor zeități grecești din lucrarea „Fiul omului“, precum și studii despre Socrate.

„Spaţiul spiritual din Orient şi Occident a constituit o minunată ocazie pentru completarea culturii sale, reuşind să se menţină, ca specialist, la un nivel elevat. El n-a aparţinut unei singure culturi, reuşind, datorită vocaţiei sale în învăţarea limbilor, să-şi îmbogăţească neîntrerupt cunoştinţele, aprofundând culturile egipteană, sanscrită sau iraniană. A fost înzestrat cu o inteligenţă vastă, susţinută de un nesecat interes pentru cele mai diverse domenii ale filosofiei şi ştiinţei. Prin tot ceea ce a scris, fie că e vorba de lumea homerică, de Heraclit ori Aristotel, de tragicii sau scepticii greci, fie că s-a aplecat asupra unor teme din filosofia indiană, a relevat sensuri noi. Homer şi filosofia presocratică au fost, în general, domeniile care i-au atras în mod deosebit atenţia. Încă din anul 1933 a întreprins publicarea unor studii de filosofie presocratică, prin care reuşeşte să precizeze în amănunt ideile acestor doi mari filosofi.

În creaţia lui Aram Frenkian un loc foarte important l-a ocupat încercarea de a descifra „înţelesul"· suferinţei umane la Eschil, Sofocle şi Euripide. În lucrarea cu acelaşi titlu-text de mare valoare istorico-literară şi istorico-filosofică, el va afirma că sensul tragicului se află în primul rând în raportul om - divinitate, om - destin. El încearcă să ne transpună în starea de spirit de acolo şi de atunci, avertizându-şi contemporanii asupra atribuirii unor· complexe etice şi afective ulterioare dezvoltării antropologice.“, scrie publicistul Simion Tavitian despre Aram Frenkian în cartea „Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor“, de Simion Tavitian.

 

 
Pe 10 septembrie 1964, renumitul orientalist și mai cu seamă elenist constănțean Aram Frenkian își găsea tragicul sfârșit într-un autobuz, ca urmare a unui infarct fatal. Își odihnește somnul de veci la cimitirul armenesc din București.
Aram Frenkian a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, în anul 2006.

Citește și:

#DobrogeaDigitală - Aram M. Frenkian și opera sa „de valoare fundamentală pentru filologia şi filosofia clasică“
 
#DobrogeaDigitală - „Armeni dobrogeni în istoria și civilizația românilor“ Poliglot de prestigiu, profesorul Aram M. Frenkian în amintirea prietenilor