Originar din Constanța „Martorul secolului”, Arșavir Acterian și relatările sale asupra societății

 
Arșavir Acterian s-a născut pe 19 septembrie 1907, în Constanța, în familia lui Aram și Haiganuș Acterian.
 
El și cu frații săi, Haig – critic teatral și regizor și Jeni – regiozare, au dat importanță și rezonanță numelui Acterian și l-au consemnat definitiv în cultura armeană.
 
Viitorul jurnalist și memorialist și-a început studiile la Școala Evanghelică din Constanța, a trecut apoi la Liceul „Spiru Haret” din București și a absolvit Facultatea de Litere și Drept din Capitală, în anul 1933.
 
Ca student, Arșavir Acterian a făcut parte din redacția ziarului „Ultima oră”, scriind pe domeniul cultură.
 
În 1929, el a devenit secretar de redacție la revista „Vremea”, adunând în jurul acesteia nume ca: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Geo Bogza, Ion Călugăru, Mihail Sebastian.
 
Ulterior, a început să colaboreze cu mai multe publicații din București precum: „Axa”, „Freamătul vremii”, „Vlăstarul”, „Ecoul”, „Fapta”, „Curentul”, „Floarea de foc”, „Dreapta”, „Ultise”, „Discobolul”, „A.B.C.”, „Ideea românească”, „Da și Nu”, „Excelsior”, „Viața”, „Seara”, „Tribuna tineretului”, „Duminica”, „Secera”, semnând cu diverse pseudonime: Abașveriș, A. Emin, Rivas Rao.
 
La fel ca Haig Acterian, Arșavir avea afinități pentru Mișcarea Legionară, fapt pentru care a și fost arestat de autoritățile comuniste. Prima oară a fost închis în perioada 1949-1953 și apoi între 1959-1964. După a doua eliberare, și-a câștigat existența ca mozaicar la Fabrica de cerneluri și la Fabrica de construcții, ca anticar și ca funcționar la Institutul de Hematologie.
 

Jurnalele sale, care acoperă peste 60 de ani de evocări, cu întreruperi cauzate de anii petrecuți în temniţele comuniste, relevă personalitatea unui om cu trăiri interioare de o intensitate ieşită din comun, cititor nesățios și comentator subtil al fenomenului cultural, social și politic al epocii. Datorită acestui fapt, Arșavir Acterian a fost poreclit „martorul secolului”.
 
Iată ce volume cu semnătura acestuia sunt publicate: „Pățanii din viața oamenilor mari” (București, Editura „Vremea”, 1937); „Jurnalul unui pseudo-filosof” (București, Editura „Cartea Românească”, 1992); „Privilegiați și năpăstuiți” (Iași, Institutul European, 1992); „Cum am devenit creștin” (București, Editura „Harisma”, 1994); „Jurnal în căutarea lui Dumnezeu” (Iași, Institutul European, 1994); „Despre mirare” (București, Editura „Ararat”, 1996); „Portrete și amintiri de pușcăriași” (București, Editura „Ararat”, 1996); „Neliniștile lui Nastratin” (Iași, Editura „Alfa”, 2000); „Amintiri despre Nicolae Steinhart” (Cluj-Napoca, Editura „Dacia”, 2002); „Cioran, Eliade, Ionesco” (Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2003); „Corabia nebunilor. Jurnal (1929-1945)” (București, Editura „Ararat”, 2006).
 
În anul 1991, constănțeanul a fondat Fundația „Arhiva Culturală Română” și a fost afiliat Uniunii Scriitorilor din România.
 
Arșavir Acterian a decedat pe 18 septembrie 1997, cu o zi înainte de a împlini 90 de ani.
 
Sursă text: dicționar de personalități dobrogene vol. IV, wikipedia

 
Citește și:
#DobrogeaDigitală Arşavir Acterian și generaţia de aur a marilor intelectuali interbelici