Originar din Tulcea Aurelian Vlădescu, cercetătorul științific care și-a pierdut viața în timpul bombardamentului aviatic al americanilor

 
Aurelian Vlădescu s-a născut în data de 3 martie 1903, în satul Cerna, județul Tulcea. A fost fiul institutorului Dobre S. Vlădescu și al Mariei.
 
Aurelian Vlădescu a terminat școala primară la Turcoaia. Liceul l-a început la „Mihai Viteazul” din București, dar l-a absolvit la „Nicolae Bălcescu” din Brăila.
 
Întreaga perioadă a liceului a fost marcată de neajunsuri și suferințe.
 
În anul 1923, a intenționat să urmeze studiile superioare la Facultatea de Medicină din București, dar, până la urmă, s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale. În anii studenției, Aurelian Vlădescu a fost afectat de mari suferințe reumatice peste care a reușit să treacă. De asemenea, a dat meditații și a fost suplinitor la Liceul „Mihai Viteazul” și Liceul Internat Buftea.
 
Ca student, Vlădescu i-a avut profesori pe: Sabba Ștefănescu, Ion Atanasiu, Sava Atanasiu, Dumitru Voinov, Emanuel Teodorescu, Ludovic Mrazec, Mihail Vlădescu, ș.a. În plus, a primit îndrumarea din exterior de la Traian Săvulescu, C. Motaș, Alex. Popovici etc.
 
Data de 1 mai 1926 marchează momentul în care Aurelian Vlădescu a fost numit preparator la Institutul Botanic din București, de către prof. Mihail Vlădescu. Cu trecerea timpului, tulceanul a avansat în ierarhia universitară, obținând funcția de șef de lucrări în anul 1938.
 
Aurelian Vlădescu s-a perfecționat din punct de vedere profesional în Franța, beneficiind de o bursă acordată de Facultatea de Științe din București. În „hexagon”, a lucrat în laboratorul profesorului Beauverie din Lyon. Acolo, a început cercetările asupra embriologiei ferigelor. A mai lucrat în laboratorul de citologie al prof. Guilliermond, în laboratorul de organogenie și embriologie de la Sorbona, al profesorilor Chauvad și Dauphine, la Stațiunea Biologică de la Roscoff – Finister, la Stațiunea Marină de la Tammarix – sur – Mer și la Stațiunea Biologică de la Besse – en – Chandesse (Puys – de – Dome).
 

A primit Premiul Gandoger pentru lucrările originale efectuate în Laboratorul de Botanică al Facultății de Științe din Lyon (1932).
 
Trei ani mai târziu, Aurelian Vlădescu obținea doctoratul la Sorbona.
 
După ce a revenit în România, a continuat munca la Institutul Botanic și pe deasupra, a început să predea științele naturale în limba franceză, la cererea Academiei Române. A ținut cursuri de botanică în anii universitari 1934/1935 și 1938/1939 la Facultatea de Științe Naturale, iar în anul 1941 a predat pentru studenții de la Facultatea de Agronomie.
 
Aurelian Vlădescu s-a numărat printre victimele bombardamentului aviatic al americanilor asupra Bucureștiului, din data de 4 aprilie 1944. Atacul l-a surprins în curtea Grădinii Botanice al cărei director era și a fost înmormântat în cimitirul civil Ghencea din București. În momentul decesului avea doar 41 de ani.
 
La trei ani de la trecerea în neființă a cercetătorului, Societatea Română de Botanică l-a comemorat în aula Institutului de Cercetări Agronomice. Tot în 1947, a fost dezvelită placa comemorativă pe locul unde a căzut profesorul. Evenimentul s-a ținut prezența fratelui răposatului, Traian Vlădescu, profesorului C. Motaș – directorul Muzeului de Istorie Naturală, prof. N. Gavrilescu – Facultatea de Agronomie, prof. N.A. Rădulescu – Facultatea de Științe, prof. Mihai Gusuleac – directorul Institutului Botanic, conf. dr. M.A. Ionescu, conf. dr. C.S. Antonescu, dr. Mihai Bacescu – subdirectorul Muzeului „Dr. Grigore Antipa”, conf. dr. St. Vencov, dr. Netica Pauca, dr. Elena Moruzzi, dr. E.E. Dobreanu, dr. Bogoescu, dr. I. Șerbănescu, dr. George D. Vasiliu, ș.a.

 
Sursă text: tulcealibrary.ro
 
Citește și:
Cultură Inovatorul tulcean în domeniul biologiei Radu Codreanu a decedat cu 36 de ani în urmă