Originar din Tulcea Panait Cerna, scriitorul care a realizat multe într-o viață foarte scurtă

 
Botezat Panait Stancioff (nume moștenit de la tată), scriitorul de origine bulgară s-a născut în comuna Cerna, județul Tulcea, la data de 25 septembrie 1881.
 
Școala primară a frecventat-o în localitatea natală, mutându-se apoi în Brăila, unde a învățat la Liceul „Nicolae Bălcescu” în perioada 1893 – 1900.
 
Având o situație financiară precară, Panait Cerna dădea meditații pentru a-și putea asigura traiul.
 
În timpul liceului, el și-a făcut debutul literar cu o traducere după Nikolaus Lenau în revista „Foaie interesantă” (24 august 1897). Atunci, Panait Stanciof semna prima oară cu pseudonimul Cerna.
 
După ce a absolvit liceul, tulceanul s-a înscris la două facultăți: Facultatea de Fizică și Chimie și Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București.
 
În anul 1906 a obținut diploma de licență în filosofie.
 
A decis să plece peste hotare pentru a-și continua studiile. Astfel, Panait Cerna ajungea în Germania, în Leipizig, primind o bursă după o intervenție a lui Titu Maiorescu.
 

La Leipzig și-a finalizat teza de doctorat „Die Gedankenlyrik” (1913) și a obținut „Magna cum laude”.
 
În puținii săi ani de viață, Panait Cerna a colaborat cu: „Semănătorul”, „Carmen”, „Viața românească”, „Floare albastră”, „Convorbiri critice”, „Românul”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Ovidiu”, „Revista modernă”.
 
Panait Cerna a decedat la doar 32 de ani, într-o zi de 26 martie 1913, la Leipzig.
 
A lăsat multe proiecte importante nerealizate, dar în același timp, pentru cât a trăit, a avut destule realizări notabile.
 
În timpul vieții, a primit aprecieri și critici pozitive din partea unor nume ca Nicolae Iorga, Titu Maiorescu sau Mihail Dragomirescu.

 
Iată ce volume i-au purtat semnătura: „Poezii” (București, Institutul de Arte Grafice „Minerva”, 1910); „De-aș avea eu coiful din poveste” (București, Editura Tineretului, 1965); „Lirica de idei” (București, Editura „Univers”, 1974); „Floare și genune” (București, Editura pentru Literatură, 1968).
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și:
110 ani de când scriitorul Panait Cerna părăsea prea timpuriu această lume