Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Originară din Constanța Cella Serghi, scriitoarea pentru care orașul natal a rămas „o prezență vie și o prezență de vis”
Originară din Constanța: Cella Serghi, scriitoarea pentru care orașul natal a rămas „o prezență vie și
22 Oct, 2023 17:00
ZIUA de Constanta
2352
Marime text
2352
Marime text
- Cella Sergi, născută Marcoff, a venit pe lume într-o zi de 22 octombrie 1907, la Constanța, oraș de care a rămas atașată tot restul vieții
Cella Sergi, născută Marcoff, a venit pe lume într-o zi de 22 octombrie 1907, la Constanța, oraș de care a rămas atașată tot restul vieții. Chiar ea făcea mărturisirea: „Marea e o prezență vie și o prezență de vis”.
Familia ei a locuit la malul mării până în anul 1916, apoi s-a refugiat în timpul războiului la Brăila și la București.
Cella Sergi a început școala la Constanța și a continuat-o în celelalte două orașe.
A urmat Facultatea de Drept, Universitatea București, obținând licența în anul 1930.
Pentru o scurtă perioadă a lucrat în avocatură.
Sub pseudonimul de Gella Marin a trimis reportaje, cronici și nuvele ziarelor „Gazeta” și „Reporter”.
A făcut parte din cenaclul literar „Sburătorul”, fiind invitată de Eugen Lovinescu.
Pentru o perioadă, Cella Serghi a fost plecată la Paris, unde a continuat să scrie și să citească fragmente studenților români.
Are volume, articole, schițe și fragmente de roman publicate în revistele: „Viața românească”, „Flacăra”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”.
Pe lângă scrierile sale originale, Cella Serghi s-a remarcat și ca traducătoare.
Cât despre textele sale, ele au fost elogiate de către D.P. Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Emanoil Bucuța, Eugen Lovinescu, Constantin Ciopraga, O.S. Crohmălniceanu, Al. Piru.
Cella Serghi a scris volumele: „Pânza de păianjen” (București, 1938; reeditări: 1946, 1962, 1968, 1971, 1973); „Cad zidurile” (București, 1950); „Cântecul uzinei” (București, Editura Tineretului, 1950); „S-a dumirit și Moș Ilie” (București, 1950); „Surorile” (București, 1951); „Cantemiriștii” (București, Editura Tineretului, 1954); „Fetele lui Barotă” (București, 1958); „Cartea Mironei” (București, Editura pentru Literatură, 1967); „Gențiane” (București, Editura Eminescu, 1970); „Pe firul de păianjen al memoriei” (București, Editura „Cartea Românească”, 1978); „În căutarea somnului uriaș” (București, Editura „Ion Creangă”, 1980); „Această dulce povară, tinerețea” (București, Editura „Cartea Românească”, 1983).
Cella Serghi a murit la data de 19 septembrie 1992.
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
Citește și:
Familia ei a locuit la malul mării până în anul 1916, apoi s-a refugiat în timpul războiului la Brăila și la București.
Cella Sergi a început școala la Constanța și a continuat-o în celelalte două orașe.
A urmat Facultatea de Drept, Universitatea București, obținând licența în anul 1930.
Pentru o scurtă perioadă a lucrat în avocatură.
Sub pseudonimul de Gella Marin a trimis reportaje, cronici și nuvele ziarelor „Gazeta” și „Reporter”.
A făcut parte din cenaclul literar „Sburătorul”, fiind invitată de Eugen Lovinescu.
Pentru o perioadă, Cella Serghi a fost plecată la Paris, unde a continuat să scrie și să citească fragmente studenților români.
Are volume, articole, schițe și fragmente de roman publicate în revistele: „Viața românească”, „Flacăra”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”.
Pe lângă scrierile sale originale, Cella Serghi s-a remarcat și ca traducătoare.
Cât despre textele sale, ele au fost elogiate de către D.P. Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Emanoil Bucuța, Eugen Lovinescu, Constantin Ciopraga, O.S. Crohmălniceanu, Al. Piru.
Cella Serghi a scris volumele: „Pânza de păianjen” (București, 1938; reeditări: 1946, 1962, 1968, 1971, 1973); „Cad zidurile” (București, 1950); „Cântecul uzinei” (București, Editura Tineretului, 1950); „S-a dumirit și Moș Ilie” (București, 1950); „Surorile” (București, 1951); „Cantemiriștii” (București, Editura Tineretului, 1954); „Fetele lui Barotă” (București, 1958); „Cartea Mironei” (București, Editura pentru Literatură, 1967); „Gențiane” (București, Editura Eminescu, 1970); „Pe firul de păianjen al memoriei” (București, Editura „Cartea Românească”, 1978); „În căutarea somnului uriaș” (București, Editura „Ion Creangă”, 1980); „Această dulce povară, tinerețea” (București, Editura „Cartea Românească”, 1983).
Cella Serghi a murit la data de 19 septembrie 1992.
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
Citește și:
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- maria 23 Oct, 2023 12:18 Ar merita o statuie la Constanta. Din pacate, Primaria a amplasat niste porcarii pe faleza plajii Modern. Avem si noi citiva oameni de vaza si nu sintem in stare sa-i onoram din lipsa de cultura sau rea-vointa. Unde e statuia lui Agarici, care a aparat Constanta?, ca sa dau numai un exemplu. Acum s-a amplasat la Muzeul de Arta un grup de zombi.Locul lor e la un Memorial ,nu in mijlocul Constantei. Ti se ridica parul in cap cind treci pe acolo. cine aproba amplasamentele?
