Povestea din spatele poveştii, surprinsă într-o duminică din ianuarie, alături de Crăiasa Zăpezii (galerie foto)

Pentru cei mai mulţi dintre noi, o zi obişnuită de lucru presupune un program după un orar fix, într-un spaţiu familiar unde ajungi parcurgând aproximativ acelaşi traseu. Pentru artiştii obişnuiţi să apară pe scenă, lucrurile sunt diferite. Arta lor nu are frontiere, trebuie să circule. 
 
Artiştii care trăiesc în lumina reflectoarelor sunt deprinşi să trăiască ore întregi pe drumuri între mai multe destinaţii şi să „lucreze“ în locuri care nu le sunt familiare, să zăbovească preţ de mai multe ceasuri în locuri pe care le văd pentru prima dată, să se adapteze la scene într-un timp record şi să... strălucească. Da, se strălucească precum nişte staruri, deoarece exact asta sunt ei în lumina reflectoarelor, nişte staruri.
 
Precum nişte stele au strălucit artiştii Companiei de Balet din cadrul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ Constanţa invitaţi să susţină un spectacol de basm pe scena Centrului Cultural „Ion Manu“ din oraşul Otopeni. Basmul în paşi de dans, pe muzica lui Jean Sibelius şi a lui Edward Edvard, în viziunea coregrafică şi regizorală a lui Horaţiu Cherecheş, se numeşte „Crăiasa zăpezii“ şi a fost distins la cea de-a IV-a ediţie a Galei Premiilor Operelor Naţionale de la Bucureşti cu trei premii, pentru: cel mai bun spectacol de balet clasic al stagiunii 2015-2016, cel mai bun coregraf - Horaţiu Cherecheş şi cele mai bune decoruri - Natalia Kornilova.
 
Convins de valoarea spectacolului a fost şi Iulian Rădoi, balerin format la „şcoala“ Oleg Danovski şi preşedintele Asociaţiei Culturale SpectacolArt din Bucureşti, prin care „Crăiasa zăpezii“ de la Marea Neagră a ajuns la Otopeni.
 
De ce „Crăiasa zăpezii“ de la... Constanţa a primit atâtea premii s-au convins şi spectatorii de la Otopeni, care, la finalul spectacolului, au aplaudat minute în şir în picioare şi au avut numai cuvinte de laudă pentru artiştii de la Marea Neagră. Deoarece ei chiar au meritat.

Spectacolul din culise 

În spatele fiecărui spectacol se ascunde un efort de neimaginat. Artiştii nu urcă pe scenă (pe orice scenă) şi atât. Scena este pregătită. Se aşază covorul de balet, se montează decorurile. În timp ce artiştii se acomodează cu locul, cabinierele pregătesc zecile de costume. Le calcă şi, atunci când e nevoie, le ajustează. Apoi, cât timp artiştii îşi fac încălzirea individuală, se pregătesc luminile de scenă, care necesită timp, multă minuţiozitate şi concentrare. Urmează amplasamentul sau, altfel spus, acomodarea artiştilor cu scena, care diferă, de fiecare dată, de cea de acasă. Fiecare teatru sau centru cultural are propria-i scenă. Totul se face la indicaţiile coregrafului. Apoi, se fac studiile de balet sau încălzirea propriu-zisă, în echipă.
 
Atunci când nu există o sală specială de repetiţii, studiile se fac direct pe scenă, unde sunt fixate barele mobile de balet. La Otopeni, acestea s-au făcut sub coordonarea coregrafului Horaţiu Cherecheş, prin puterea exemplului. Odată încheiate şi studiile, cortina cade pe scenă, balerinii dau fuga la cabine, unde se pregătesc pentru apariţia pe scenă. Între timp, sala începe să se umple. Copiii deja îi întreabă nerăbdători pe părinţi: „Unde e Crăiasa?“ Sala se umple, cortina se ridică şi... începe magia.
 
Aşa a fost duminică seară şi la Centrul Cultural „Ion Manu“ din Otopeni. O magie care a durat 90 de minute, cu fulgi de nea, vulpi polare, trandafiri care înfloresc vara, ciori isteţe, porumbei albi ca neaua, lapone, finlandeze, vrăjitoare şi vrăjitori, babe, tâlhari, reni şi copii, iar deasupra lor Crăiasa zăpezii, întruchipată de Mayu Takahashi. Rând pe rând, povestirile se succed, în ritm lent, precum zborul fulgilor de nea sau în ritm alert, precum dansul plin de energie al tâlharilor. Iar prim-soliştii Irina Ganea-Mihaiu şi Adrian Mihaiu, în rolurile celor doi prieteni, Gretchen, respectiv Karl, au fost de... vis, mai ales în tabloul final, unde şi-au mărturisit unul altuia afecţiunea. Magia de pe scenă nu ar fi fost posibilă nici fără costume şi decoruri, care „circulă“ şi ele odată cu artiştii, dar mai ales fără oamenii nevăzuţi din culise. Împreună formează o echipă. Iar efortul pe care îl depun ei este încununat, la final, cu aplauze. Aplaudaţi-i pe artişti şi, odată cu ei, pe cei din spatele cortinei! Merită din plin!
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa