Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci

Imaginea Mantuitorului rastignit pe cruce este prefigurata inca din Vechiul Testament, in sarpele de arama inaltat de Moise in pustiu

Crestinii ortodocsi sarbatoresc, in aceasta zi, praznicul imparatesc al Inaltarii Sfintei Cruci. In anul 312 d. Hr., Constantin cel Mare, se afla in lupta cu Maxentiu. Inainte de lupta de la Pons Milvius, imparatul s-a invrednicit de un semn divin. El a vazut pe cer, deasupra soarelui, semnul luminos al sfintei cruci, insotit de inscriptia "intru acest semn vei invinge". Noaptea, Hristos i-a aparut lui Constantin in vis, cerandu-i sa insemne cu semnul crucii, toate steagurile si scuturile ostasilor sai. In acest fel, cu sprijinul lui Dumnezeu, Constantin cel Mare a biruit. Acest eveniment a marcat inceputul convertirii celui ce avea sa devina Sfantul Imparat Constantin, alaturi de mama sa Elena. In urma convertirii, imparateasa a fost trimisa la Ierusalim, pentru a gasi crucea pe care a fost rastignit Hristos. Aceasta a gasit toate cele trei cruci, precum si piroanele. Crucea cea adevarata a adus invierea unei femei. In fata acestei minuni, imparateasa si suita sa au adus cinstire obiectului sfant. Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului a ridicat Sfanta Cruce deasupra amvonului pentru ca tot poporul sa o vada si sa o cinsteasca. Din acel moment, dateaza praznicul Inaltarii Sfintei Cruci. Imaginea Mantuitorului rastignit pe cruce este prefigurata inca din Vechiul Testament. Sarpele de arama inaltat de Moise in pustie este una din aceste profetii. Cand israelitii strabatand desertul Sinai au ajuns intr-un tinut bantuit de serpi veninosi, langa muntele Hor, Moise, la porunca Domnului, a facut un sarpe de arama pe care l-a atarnat de un stalp, astfel incat, cel care era muscat de sarpe si privea la "faptura" de arama, nu murea. "Dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustiu, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".

Simbol al credintei in Sfanta Treime

Semnul distinctiv al celei de-a doua venirii a Domului este cel al Sfintei Cruci care se va arata pe cer mai luminoasa decat un fulger. Sfintii Parinti spun ca, odata cu aceasta aratare, cei alesi vor fi insemnati cu Sfanta Cruce. Semnificatia acestui simbol al crestinismului este redata de rugaciunea rostita la Sfanta Liturghie: "Invierea lui Hristos vazand sa ne inchinam, Sfantului Domn Iisus, Unuia Celui fara de pacat. Crucii Tale, ne inchinam, Hristoase, si Sfanta invierea ta o laudam si o marim, ca tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti toti credinciosi sa ne inchinam Sfintei Invierii lui Hristos, ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea". Prin semnul sfintei cruci, crestinii marturisesc credinta in Sfanta Treime si nadejdea ca, prin crucea lui Hrisos, au dobandit mantuirea. Reprezentand marele mister al credintei, patima si moartea prin rastignire, urmate de minunea Invierii cea de a treia zi, crucea este simbolul vietii duhovnicesti intru Hristos: "Oricine vrea sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie". In popor, sarbatoarea este numita Ziua Crucii. Potrivit traditiei populare, inceputul toamnei nu este la Sfanta Marie, cum se zice, ci la inceputul Ziua Crucii. Astazi, pamantul deschis la Alexii (17 martie) pentru plante, reptile si ganganii se inchide, cele doua date marcand in calendarul popular anotimpurile: vara si toamna.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}