Prof. Marian Petcu - „În media românească, preponderent a devenit divertismentul, ceea ce înseamnă o pierdere uriaşă pentru audienţe“

Profesorul universitar Marian Petcu, de la Departamentul de Antropologie Culturală şi Comunicare a Universităţii din Bucureşti,  se va afla marţi, 15 decembrie, la Constanţa, pentru a lansa volumele „Sociologia luxului“ şi „Studii şi cercetări de istorie a publicităţii“, ambele coordonate de el şi apărute în colecţia Comunicare media a Editurii Tritonic. La eveniment va participa şi Bogdan Hrib, directorul editurii. Evenimentul va avea loc la Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius“ (campus), ora 11, sala SS, etajul 2.
În partea a doua a zilei, la invitaţia cotidianului ZIUA de Constanţa, prof. univ. dr. Marian Petcu se va întâlni cu un grup de ziarişti din presa locală.

Domnule profesor, cum apreciaţi starea mass-media de astăzi?

Tabloul mass-media are destul de mult dramatism. Asistăm la schimbări care se produc de o manieră rapidă şi concomitentă, fără precedent în istoria jurnalismului. Bunăoară, se schimbă comportamentul de consum - oamenii frecventează mai rar media tradiţionale, deseori agreează conţinuturi din afara ariei informării, interacţiunea cu furnizorul de conţinut este incertă chiar şi în condiţiile Internetului ş.a.m.d. Se schimbă menu-ul jurnalistic, în sensul că preponderent a devenit divertismentul, ceea ce înseamnă o pierdere uriaşă pentru audienţe. La urma urmei, publicul are nevoie de informaţie cu valoare de întrebuinţare, pentru a dobândi cunoştinţe legate de mediul în care trăieşte, pentru a afla cum găseşte soluţii unor probleme etc.
Excesul de evaziune - de divertisment, de fapte diverse, de erotism, de derizoriu - nu a dat nicăieri prea mulţi cetăţeni autentici, implicaţi în comunitate. Or, în ultimii ani, oferta televiziunilor, spre exemplu, constă în primul rând în divertisment, urmează publicitatea, mult mai spre capătul clasamentului, informaţiile.
 
Fluidizarea circulaţiei conţinuturilor, prin Internet, prin alte tehnologii de comunicaţii nu pare să fi rezolvat mari probleme ale omenirii. Ba a generat unele probleme despre care vorbim rar - comunicaţiile sunt cronofage, ne răpesc un timp preţios, în care am putea comunica cu ceilalţi în mod direct.

De ce?

 Cum spuneam, multe schimbări în comportamentul de consum cultural sunt generate de extinderea Internetului, în contextul atâtor schimbări sociale, economice, politice etc. Cel mai recent raport de cercetare al BRAT arată că în mediul urban se consumă în medie 300 de minute de Internet/zi, iar în cel rural, 285 de minute. 192 de minute sunt rezervate zilnic  televiziunii, 115 radioului în urban, pentru rural valorile fiind 188, respectiv 107 minute consum radio. Ei bine, doar 15% consumă zilnic presă în oraş, 7% în sate; revistele sunt citite de 42% în oraş, 30% în sate (lectură săptămânală).
 
71% dintre utilizatorii de Internet (14-64 de ani, eşantion naţional) au declarat că citesc ştiri on-line (ziare, reviste) atât în urban, cât şi în rural; accesează reţele sociale 75% în urban, 77% în rural. În fine, în mediul rural, Internetul are o penetrare de 56%, în timp ce canalizarea a rămas la 45%, alimentarea cu apă caldă la 32% ş.a.m.d.
 
Cât priveşte preferinţele de consum ale cititorilor de presă, bărbaţii preferă, în ordine descrescătoare: ştiri din fotbal/sportive, auto-moto, calculatoare, rubrici despre sex, meşterit/reparaţii. Femeile preferă informaţiile despre modă/cosmetice/frumuseţe, despre diete, tricotaj/croitorie, reţete culinare, fitness. Este o diferenţă uriaşă faţă de aşteptările cititorilor din anii '90.
 
Ei bine, în aceste condiţii, jurnalismul se va salva revenind la mandatul său iniţial, reabilitând ştirea, reportajul, interviul. Informaţiile sunt scumpe, valoarea adăugată informaţiilor se poate dovedi şi mai scumpă, însă acesta este drumul pe care trebuie să atragem audienţele: cel al informării. De distracţii are cine să se ocupe.

Care este rolul cercetării istoriei presei?

Istoria presei rămâne o ramură de ştiinţă importantă, care aduce beneficii majore atât jurnaliştilor, candidaţilor la o carieră jurnalistică, cât şi publicului larg. Chiar şi comunitatea ştiinţifică descoperă, mai ales în ultimii ani, potenţialul fondurilor de periodice. Istoria înţeleasă prin statui trebuie completată cu istoria înţeleasă prin basoreliefuri, cum bine spunea regretatul profesor Edgar Papu. Istoriei celei mari, din tratate, manuale etc. trebuie să-i asociem şi istoria trăită de ziarişti, aşa cum a fost, aşa cum a putut fi scrisă într-un context sau în altul. Un volum uriaş de informaţii ce ţin de viaţa comunităţii în diverse perioade, de cum au fost primite anumite decizii politice, informaţii de istorie a comerţului, a urbanizării etc. se află în presa trecutului nostru mai mult sau mai puţin îndepărtat. Prin urmare, cercetarea mass-media trebuie să fie pusă acolo unde se află în ţările civilizate: printre ramurile ştiinţifice respectate.

Care este potenţialul media al Constanţei?

Constanţa a fost şi a rămas o localitate de importanţă economică majoră, care are frumoase tradiţii în ceea ce priveşte jurnalismul. Constanţa a avut mari personalităţi - mă gândesc aici la I.N. Roman, la N. Sever Cărpinişan, Constantin Sarry, Petru Vulcan, Alexandru Gherghel, Constantin Brătescu şi la mulţi alţi gazetari de prima linie. Cred că aici ar trebui să existe un pol media regional mai activ, mai dinamic decât s-a manifestat până acum. Mă şi întreb de ce nu există o formă asociativă a jurnaliştilor dobrogeni, ei nefiind prea mulţi.
Am mai multe speranţe în provincie, în legătură cu solidaritatea profesională - cei din Bucureşti au cam arătat ce pot în materie de organizarea  breslei: o sumă de eşecuri.

Ce le spuneţi cititorilor noştri despre cele două cărţi, în ajunul lansării?

Cartea „Sociologia luxului“ este prima monografie consacrată consumului ostentativ, în ţara noastră. Puteţi citi aici despre episoade ruşinoase din istoria ortodoxiei, cum ar fi emiterea de blesteme contra celor care se îmbrăcau luxos, despre imaginaţia fiscală a Bisericii, despre excese şi ipocrizii. Volumul reuneşte 11 cercetări efectuate de cercetători din diverse centre universitare, inclusiv din Constanţa. Fetişismul mărcilor, luxul vestimentar, luxul alimentar, casa de lux, psihosociologia luxului sunt câteva dintre reperele acestei cărţi. Este polemică, spune adevăruri, prin urmare, va fi atacată.
 

Celălalt volum, „Studii şi cercetări de istorie a publicităţii“, cuprinde cercetări despre promovarea comerţului cu robi/ţigani sclavi în ţările române, despre publicitatea versificată, regulamentele pentru afişajul public, primele filme publicitare de la noi, despre comunizarea şi decomunizarea publicităţii ş.a.m.d. Sunt 16 cercetări care merită citite pentru a afla mai multe despre trecutul nostru comercial, cultural, social. Și aici vor fi reacţii critice - prezentăm preţurile la care puteau fi cumpăraţi ţiganii robi, bunăoară. O temă despre care nu s-a vorbit până acum, mai ales pentru că un mare angrosist de robi a fost Biserica ortodoxă.