Proiecție de gală, la Constanța „La Gomera“, filmul lui Corneliu Porumboiu, o revelaţie

În weekend-ul ce tocmai a trecut a avut loc la Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin” din Constanţa proiecţia de gală a filmului „La Gomera” (sau „Fluierătorii“), în regia lui Corneliu Porumboiu. Deşi a ratat Palme d’Or, după ce a fost nominalizat anul acesta la marele premiu de la Cannes, cel de-al cincilea lungmetraj al lui Porumboiu este, fără îndoială, cel mai bun film de până acum al său, iar compatrioţii săi l-au propus la premiile Oscar de anul viitor.

Este prima producţie a regizorului filmată şi în afara României, în Spania şi Singapore, din distribuţie făcând  parte - alături de Catrinel Marlon (Menghia), Rodica Lazăr, Sabin Țambrea, Julieta Szönyi, George Piştereanu, István Teglas - şi actorii spanioli Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto, Antonio Buíl.

Filmul este o interesantă combinaţie de stiluri - thriller, noir, modern - o parodie, pe alocuri, cu trimitere la maeştri ai diferitelor genuri. Acţiunea este divizată în tablouri, purtând numele diferitelor personaje, şi baleiază între prezent, trecut şi viitor.

Este remarcabil modul în care regizorul construieşte ambiguitatea infractor/poliţist, esenţă/aparenţă, fiecare personaj funcţionând ca o oglindă a societăţii corupte, o complicitate generală în care cel care e trădat trădează la rândul său, cu seninătate şi naturaleţe, într-o lume în care toată lumea este expusă şi în care nimeni nu mai poate comunica sincer şi deschis, căci camerele de urmărire sunt pretutindeni.

„El silbo”, limbajul fluierat, pe care personajele îl folosesc în chip de cod secret, pare a fi o metaforă a nevoii de alternativă pentru ieşirea din marasmul cotidian, pentru descoperirea, dincolo de bani şi putere, a valorilor care contează cu adevărat pentru ca umanitatea să se salveze.

Poliţistul corupt (jucat impecabil de Vlad Ivanov) reuşeşte să-şi depăşească totuşi condiţia, prin pasiunea pe care o face pentru Gloria - interpretată, sculptural, de Catrinel Marlon. Tensiunea imprimată de scenariu, coloana sonoră, umorul negru, scenele alerte, finalul dilematic, fac din ”La Gomera” un film de zile mari, care merită văzut cu prisosinţă.
 
Sursa foto: Imagine din filmul „La Gomera”