Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Radu Voinea, inginerul amintit de constănțeanul Garabet Kumbetlian în volumul „Amintiri și povestiri”
Radu Voinea, inginerul amintit de constănțeanul Garabet Kumbetlian în volumul „Amintiri și povestiri”
11 May, 2023 00:00
ZIUA de Constanta
1665
Marime text
1665
Marime text
- În anul 1963, Radu Voinea a fost ales membru corespondent al Academiei Române, primind statutul de membru titluar în 1974
- Radu Voinea fost președintele Academiei Române din 1984 până în 1990
- A decedat pe 11 mai 2010
Radu Voinea s-a născut în ziua de 24 mai 1923, în Craiova.
La 13 ani de la momentul decesului său, ni-l amintim pe Radu Voinea datorită carierei pe care a avut-o în inginerie și în pedagogie.
El a urmat cursurile școlii primare „Petrache Trișcu” din orașul natal în perioada 1929 – 1933, apoi Liceul „Frații Buzești” între anii 1933 – 1941. Radu Voinea a petrecut cinci de ani de dezvoltare academică la Politehnica din București, secția Construcții. În anul 1946, el a obținut diploma de inginer constructor.
După trei ani, Radu Voinea și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul stabilității elastice a sistemelor static nedeterminate”. A obținut titlul științific de doctor inginer cu distincție „magna cum laude”, care i-a fost echivalat în 1963 de Ministerul Învățământului cu titlul de doctor docent.
Tot în anul acela, inginerul a fost ales membru corespondent al Academiei Române, primind statutul de membru titluar în 1974.
Între anii 1964 – 1967, olteanul a fost prorector al Institutului Politehnic București, iar în perioada 1972 – 1981 a fost rectorul institutului. De asemenea, în perioada 1967 – 1974, Radu Voinea a îndeplinit funcția de secretar general al Academiei Române și pe cea de președinte a Secției de Științe Tehnice din cadrul Academiei. Radu Voinea fost președintele Academiei Române din 1984 până în 1990.
Pe plan politic, Voinea a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1975 – 1989.
În ceea ce privește activitatea științifică, aceasta se poate concretiza în lucrări grupate asftel: tratate, lucrări științifice publicate în volume, articole științifice publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate, comunicări publicate în volumele unor manifestări științifice internaționale și naționale, manuale didactice și culegeri de probleme publicate în edituri didactice în mai multe ediții etc.
În cadrul activității de cercetare științifică au fost abordate probleme de mecanică teoretică, de teoria mecanismelor, de stabilitate elastică și de dinamica autovehiculelor și mașinilor.
Redăm următoarele titluri științifice obținute de Radu Voinea:
- Profesor emerit – 1972
- Om de știință emerit - 1974
- Membru titular al Academiei Europene de Arte, Științe și Litere – 1987
- Doctor Honoris Causa al Universității din Timișoara și din Craiova – 1996
- Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași și al Universității Tehnice de Construcții din București – 1998
- Doctor Honoris Causa al Universităților din Pitești și Petroșani – 2000
- Doctor Honoris Causa al Universității „Dunărea de Jos” din Galați – 2000
- Doctor Honoris Causa al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava – 2001
- Doctor Honoris Causa al Universității „Transilvania” din Brașov și al Universității „Ovidius” Constanța – 2002
Un alt om de știință important al României și al plaiului dobrogean, Garabet Kumbetlian, i-a dedicat lui Radu Voinea un capitol în cartea „Amintiri și povestiri”.
„Academicianul Radu Voinea s-a născut la Craiova în ziua de 24 mai 1923. Şi-a desăvârşit studiile universitare în intervalul anilor 1941-1946 la Institutul Politehnic Bucureşti, în specializarea Construcţii Civile şi Industriale.
În perioada anilor 1947-1949 a fost inginer proiectant la Administraţia Porturilor şi Căilor de Comunicaţii pe apă, unde a proiectat diferite construcţii portuare fluviale. În aceeaşi perioadă a fost şi asistent universitar în cadrul Politehnicii.
În anul 1949 şi-a susţinut teza de doctorat «Contribuţii la studiul stabilităţii elastice a sistemelor static nedeterminate» (sub îndrumarea şi conducerea ştiinţifică a profesorului Mihail Hangan) cu magna cum laude. Titlul de doctor inginer obţinut, urma să-i fie echivalat în anul 1963 de Ministerul Învăţământului cu cel de doctor docent. A parcurs apoi toate treptele ierarhiei universitare ale învăţământului superior: şef de lucrări (1949-1951), conferenţiar (1951-1963), profesor universitar (după 1963) şef de catedră (1968-1972 şi 1982-1990) şi profesor consultant (după 1993) [1], [2]. Începând cu anul 1994 a fost şi „profesor universitar asociat” al Universităţii „OVIDIUS” din Constanţa, al Academiei Tehnice militare din Bucureşti şi Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa.
Activitatea ştiinţifică până în 1971 a profesorului Radu Voinea, cum îi plăcea să fie numit, este descrisă pe larg în cartea lui George Şt. Andonie Istoria matematicilor aplicate clasice din România, Ed. Academiei Române Bucureşti, 1971.
În cuprinsul capitolului dedicat lui Radu Voinea, George Şt, Andonie subliniază că: «În domeniul Rezistenţei materialelor, Elasticităţii şi Plasticităţii, a adus contribuţii importante în studiul fenomenului de flambaj, în descrierea comportamentului dinamic al sistemelor static nedeterminate, al studiului stabilităţii elastice a plăcilor. În domeniul Mecanicii vibraţiilor trebuie să amintim contribuţiile Sale la extinderea lucrărilor profesorului Lalane din Lyon, cu aplicabilitate la estimarea efectelor cutremurelor asupra rotorilor din centralele nucleare, şirul unor asemenea contribuţii fiind în realitate mult mai mare.»
În calitate de conducător ştiinţific, Radu Voinea a îndrumat de-a lungul anilor peste 30 de doctoranzi şi a prezidat peste 20 de comisii pentru acordarea titlului ştiinţific de Doctor Docent. Începând din anul 1982, academicianul Radu Voinea a condus în calitate de Preşedinte şi Asociaţia Română de Tensometrie (ARTENS).
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
_thumb2.jpg)
