Revenit pe simezele Art Gallery Constanța Pictorul Eugen Raportoru se autodescrie - „Îmi văd de treabă și tind să ajung foarte sus!“ (galerie foto)

Începând de astăzi, constănțenii iubitori de frumos pot admira pe simezele Art Gallery Constanța, de la etajul II al Tomis Mall, lucrările artistului plastic Eugen Raportoru, nume cunoscut cu prilejul proiectului „Gestul în desen / Desenul pe pânză”, desfășurat de cotidianul ZIUA de Constanța la începutul lunii iunie în parteneriat cu inițiatorii - prof. univ. dr. Florin Stoiciu și drd. Anastasia Stoiciu.

În anul 2011 a obținut premiul pentru pictură acordat de Uniunea Aartiștilor Plastici din România, al cărei membru este din 2010. Timp de trei ani, între 2009-2011 a beneficiat de o bursă Unicredit Țiriac. Ieri, cu doar câteva ceasuri înaintea vernisajului „Național. Internațional” (curatori Florin Stoiciu și Mihai Hurezeanu), am stat de vorbă cu Eugen Raportoru despre această nouă expoziție.

- Care este povestea revenirii dvs. pe simezele de la malul mării?

- Nu pot să nu încep prin a spune că nimic nu este întâmplător. Eu am făcut o serie de țigănci, pe care mi le asum. M-au tot rugat cei de la Centrul de Cultură Romă să tratez acest subiect, iar eu tot am amânat. Dintr-o dată, însă, a venit timpul și acestei teme. Așa încât am strâns vreo șase lucrări, moment în care a venit o doamnă la mine și mi-a propus să expun la Slobozia. Am văzut sala, mi-a plăcut teribil și mi-am zis că trebuie să le văd pe un perete undeva, pentru că în atelier nu se pot observa. Le-am dus la Slobozia, unde am fost foarte bine primit... cu catalog cu tot.

Și cum Slobozia este lângă Constanța, iar pe Dorin Barbu îl cunosc de foarte mulți ani mi-am zis de ce să nu le aduc și la Constanța. Așa încât s-a transformat într-o expoziție itinerantă, cu care voi ajunge, după ce mai adaug câte ceva, și la Iași.

Și titlul l-am pus întâmplător, dar chiar nu e întâmplător – „Național. Internațional”, pentru că etnia mea se întâlnește cam peste tot pe unde mergem în lume. De multe ori nu ne face un bine... Ca limbă chiar e internațională, pentru că noi ne înțelegem peste tot.
Dacă vreau să interpretez și altfel, eu ca artist devin internațional, pentru că arta nu trebuie să aibă margini, ori ești universal ori nu mai ești.

- Ați avut modele de țigănci?


- Da, eu am crescut și am copilărit printre ei. Chiar dacă sunt considerat un țigan de mătase, pentru că nu știu țigănește, dar asta nu înseamnă cu nu simt la fel ca ei. Dacă merg vreo lună la concerte mi se mai face dor de un chiot. Rădăcinile te trag...

- Sunteți la al doilea master...

- Da, iar revin și spun că nimic nu este întâmplător. Întâlnirea cu o prietenă care urmează al doilea master a fost fatidică. Se lăuda că are de alergat și mi-a făcut propunerea de a mă reînscrie la al doilea master, după ce primul l-am obținut în Pictură (Universitatea Națională de Arte București, 2011). Apoi m-am întărâtat, iar tematica acestui al doilea proiect de master este „La țigănci”, plecând de la nuvelele lui Mircea Eliade.

- Cum ați reușit să răzbateți în lumea artistică, fiind de etnie romă?


- La început mi-a fost mai greu, când eram copil, dar acum am fost iubit și chiar ajutat de foarte mulți prieteni. Clar depinde și de ce fel de om ești. Eu am nevoie de prieteni și încerc să-mi fac cât mai mulți, dușmani mai puțini... Am fost mereu cu inima deschisă și m-au ajutat artiști mari în carieră. Linia chiar a fost ascendentă și m-am trezit cu premii, m-am trezit cu bursă, cu atelier bun, pe Eforie, unde au majoritatea artiștilor români mari.
Îmi văd de treabă și tind să ajung foarte sus!

- Când v-ați simțit cel mai mândru în cariera de până acum?

- Probabil când am terminat facultatea... (Universitatea Națională de Arte București, 2009)sau parcă după a doua expoziție... Dorința aceea nebună de a spune în gura mare ce ești, se lăsa așteptată, rosteam mai cu sfioșenie. Foarte greu. Am pretenția că nu am pictat kitsch-uri. Și spre deosebire de mulți alți confrați, care au un job în învățământ adesea, eu trăiesc din pictură și sunt printre puținii... invidiați.