Ripidă de la 1685 a mănăstirii Cotroceni, aflată în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională a României

Printre piesele de factură religioasă aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) se numără o ripidă din argint aurit, făcută danie în 1685 de Șerban Cantacuzino, domn al Ţării Româneşti între 1678 – 1688, bisericii mănăstirii Cotroceni, ctitoria sa.
 

„Ripida – termen ce provine din limba greacă, în care înseamnă „evantai” – este un obiect liturgic din metal, în formă de disc sau de stea, cu mâner lung, pe care sunt reprezentați, de regulă, serafimi. Cele de dimensiuni mai mici se folosc în timpul Liturghiei, atunci când are loc, în altar, ritualul de prefacere a pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos: cât preotul rosteşte în taină Rugăciunea Sfintei Jertfe, diaconul mişcă ripida deasupra potirului cu vin şi a discului cu bucăţi de prescure, pentru a le proteja de insecte sau orice alte impurităţi. Gestul are nu doar un rol practic, ci și o semnificație simbolică: având înfățișate pe ele serafimi, ripidele închipuie prezența lor la acest moment important al slujbei. Ripidele de dimensiuni mai mari, ce se confecţionează câte două, se poartă la procesiuni religioase”, spun reprezentanții MNIR.

 
O astfel de ripidă de procesiune este cea de la Muzeul Naţional de Istorie a României. Perechea ei se găseşte la Muzeul Naţional de Artă al României. Ripidele dăruite de Şerban Cantacuzino bisericii mănăstirii Cotroceni au făcut parte din inventarul liturgic al acesteia până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au intrat în patrimoniul Muzeului Național de Antichități din Bucureşti, în urma secularizării averilor mănăstireşti (1863).
 
Patru ani mai târziu, s-au numărat printre piesele prezentate de România la Expoziţia Universală de la Paris. În august 1916, după intrarea României în Primul Război Mondial, o serie de obiecte din colecţia Muzeului Naţional de Antichităţi, considerate a fi foarte valoroase, printre care se aflau şi cele două ripide ale mănăstirii Cotroceni, au fost mutate la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, potrivit MNIR. De aici, au fost transportate la Iaşi, în luna decembrie, iar în iulie 1917 au fost trimise în Rusia, împreună cu valorile Băncii Naţionale şi alte bunuri de preţ ce fuseseră adăpostite la Casa de Depuneri. În 1956, odată cu returnarea de către URSS a unei părţi din tezaurul României, ripidele au revenit în ţară, fiind depozitate la Muzeul Naţional de Artă, înfiinţat în 1950. În 1976, una dintre ele a fost transferată Muzeului Naţional de Istorie a României.
 
 
 
Citește și
Ordinul „Pour le Mérite'', în grad de cavaler, care i-a aparținut regelui Carol I al României, în tezaurul Muzeului Național de Istorie a României