România – Turcia Radiografia celui de-al doilea volum despre relațiile diplomatice dintre cele două state, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial

 
La 12 ani distanță de la apariția primului volum al cărții „România – Turcia. Relații diplomatice (1923 – 1938)” al lui Dumitru Preda, același autor, cu sprijinul lui Ionuț Cojocaru și Alexandru Ghișa, a publicat în 2023 volumul 2, intitulat „România – Turcia. Relații diplomatice (1938 – 1944)” la editura Cavallioti din București (tot aici a apărut și primul volum).
 
Dumitru Preda a fost coordonatorul volumului, la a cărui realizare au contribuit și: Nicolae – Alexandru Niculescu, Cristina Păiușan, Dragoș Preda și Teodora Stanciu.
 
Menționăm că lansarea volumului a fost găzduită de Fundația Europeană Titulescu – Centrul de cercetare pe 23 ianuarie 2024, la Casa Titulescu din Șos. Kiseleff nr. 47, sectorul 1, București. Invitați speciali au fost autorii și Ozgur Kivanc Altan (ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Turcia). Moderatorul a fost prof. univ. dr. Adrian Năstase, președintele fundației.
 
„România – Turcia. Relații diplomatice (1938 – 1944)” este un volum bilingv, putând fi lecturat și în limba engleză, de traducere ocupându-se Anca Irina Ionescu. Fiecare informație din carte prezentată în limba română este urmată în paginile următoare de varianta în limba engleză.
 
Iată care este cuprinsul cărții:

 
Introducerea denumită „INTRODUCERE: Diplomație de război. România și Turcia în anii celei de-A Doua Conflagrații Mondiale”, ne arată care erau relațiile între cele două state în perioada în care izbucnise Al Doilea Război Mondial, dar și pozițiile pe care le-au adoptat de-a lungul derulării evenimentelor. Aflăm că relațiile dintre România și Turcia erau deja consolidate prin semnarea Tratatului de amiciție, neagresiune, arbitraj și conciliațiune din 17.10.1933, a Pactului Înțelegerii Balcanice din 09.02.1934 (împreună cu Grecia și Iugoslavia) și prin încheierea Convenției de la Montreux (1936). Ele au parcurs războiul într-o bună și permanentă comunicare și colaborare, rareori tulburată.
 
Volumul continuă cu nota asupra ediției semnată de Dumitru Preda.
„Cel de-al doilea volum dedicat relațiilor diplomatice între România și Republica Turcia prezintă evoluția acestora într-o perioadă complexă și tragică în istoria secolului al XX-lea, circumscrisă evenimentelor care au premers și apoi au marcat Al Doilea Război Mondial, mai precis de la încetarea din viață a fondatorului Statului turc modern, Mustafa Kemal Ataturk și preluarea conducerii țării de către Mustafa Ismet Inonu (noiembrie – decembrie 1938) până în august 1944, în ajunul loviturii de stat din România, de la 23 august. În total am inclus 283 documente – telegrame, rapoarte, scrisori și note diplomatice – selectate din fondurile Arhivei istorice a Ministerului Afacerilor Externe al României. Acestea, în cea mai mare parte a lor, sunt publicate pentru prima dată în limba originală în care au fost redactate și în întregime, cu unele mici excepții”, a transmis Dumitru Preda.
 

Ne sunt apoi prezentate documentele de care vorbea anterior autorul, nu mai puțin de 283 la număr, ce sunt detaliate în paginile următoare.
 
După detaliile oferite despre documentele în cauză, au fost prezentați șefii de misiune ai României în Republica Turcia, din perioada 1938 – 1944. Aceștia au fost: Alexandru Telemaque – trimis extraordinar și ministru plenipotențiar; Vasile Stoica – ambasador extraordinar și plenipotențiar; Radu G. Crutzescu – ambasador extraordinar și plenipotențiar și Emanoil C. Krupenski – însărcinat cu afaceri a.i.
 
De partea cealaltă, șeful de misiune al Republicii Turcia în România, perioada 1938 – 1944, a fost Hamdullah Suphi – Tanriover – trimis extraordinar și ministru plenipotențiar din 27 iunie 1931 și ambasador extraordinar și plenipotențiar din 8 iulie 1939.
 
Volumul se încheie cu mai multe ilustrații ce înfățișează personalități marcante ale vremii precum: Ismet Inonu (președintele Republicii Turcia), Carol al II-lea (regele României) sau Ion Antonescu (președintele Consiliului de Miniștri, conducătorul Statului Român) etc.
 
Despre autori

 
Dumitru Preda, unul dintre autori și coordonatorul volumului, este originar din București, venind pe lume în anul 1951.
 
Conform CV-ului său, a terminat Facultatea de Istorie din orașul natal, promoția 1974, fiind șef de promoție. La Georgetown University și-a luat diploma de doctor în istorie.
 
Din 1974 și până în 1997, Dumitru Preda a lucrat ca arhivist principal, cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Militară, București.
 
Din 1997 este angajat la Ministerul Afacerilor Externe, unde a parcurs toate treptele ierarhiei diplomatice. A fost șef al Arhivei Istorice și director al Direcției Arhivelor Diplomatice (1997 – 2002); editor coordonator al Colecției naționale de Documente Diplomatice (1999 – 2004); primul observator al României oe lângă UE a Arhivelor Diplomatice (1998 – 2004); delegat permanent adjunct și însărcinat cu afaceri a.i. al României pe lângă UNESCO – Paris (2002 – 2007); director al Direcției pentru Originarii din România (2008 – 2009).
 
Din anul 2001 a devenit profesor universitar de istorie și științe politice.
 
Este autor, co – autor și editor / coordonator a peste 55 de volume şi 180 studii şi articole ştiinţifice publicate în România şi alte 10 ţări; colaborări în presă, Radio şi TV.
 
De-a lungul timpului, Dumitru Preda a primit următoarele premii: Premiul „Mihail Kogălniceanu” pentru Istorie al Academiei Române (1994), Marele Premiu al “Revistei de Istorie Militară” (1992, 1994, 1996), Premiul “N. Iorga” (1998), Premiul “Dimitrie Onciul” (1999), Premiul special (2002), Premiul „Grigore Gafencu” (2009, 2010), „Eudoxiu de Hurmuzaki” (2011) şi „Constantin Kiriţescu” (2017) ale Fundaţiei şi revistei „Magazin Istoric”; Premiul special „Dragalina” (2017) al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”).
 
Un alt autor este Ionuț Cojocaru, absolvent al Facultății de Istorie, Universitatea București, promoția 2005. Ulterior, între 2005 – 2007, el a urmat masterul la aceeași facultate. Ionuț Cojocaru este și absolvent al programului de studii de doctorat de la Universitatea București, promoția 2010. El a mai urmat un master la SNSPA, Facultatea de Studii Politice, între 2011 – 2013.
 
Conform CV-ului, el este în prezent conferențiar universitar la Universitatea Politehnica București (funcție ocupată din octombrie 2021), membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România (din martie 2022) și președinte al Asociației Glasul Istoriei (din martie 2019).
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise. 
 
Citește și:
LIVE Viața și activitatea inginerului Dumitru Manole, cuprinse într-un volum lansat la Muzeul Național al Marinei Române (FOTO+VCIDEO)