Scene din viata lui Constantin cel Mare

Teatrul "Ovidius" vine cu o noua premiera

Dramaticul constantean va prezenta o premiera dedicata Zilei Municipiului Constanta * Locul ales pentru desfasurarea spectacolului este curtea Arhiepiscopiei Tomisului * La data de 18 mai, la ora 21.30, actorii constanteni vor urca pe scena amenajata in fata Catedralei pentru a juca in "Scene din viata lui Constantin cel Mare"

Teatrul "Ovidius" Constanta se pregateste pentru o noua premiera. Este vorba despre spectacolul cu piesa "Scene din viata lui Constantin cel Mare" de Cristina Tamas. Aceasta reprezentatie este o premiera absoluta, dedicata Zilei Municipiului Constanta. Locul ales pentru desfasurarea spectacolului este curtea Arhiepiscopiei Tomisului. La data de 18 mai, la ora 21.30, actorii constanteni vor urca pe scena amenajata in fata Catedralei pentru a juca in "Scene din viata lui Constantin cel Mare". De asemenea, vor mai exista doua reprezentatii, ce vor avea loc duminica, 19 mai, la ora 21.30, si marti, 21 mai, la aceeasi ora. Din distributie fac parte Titus Gurgulescu (Imparatul Constantin cel Mare), Ileana Ploscaru (Imparateasa Elena), Vasile Cojocaru (Licinius), Eugen Mazilu (Vraciul), Alexandru Mereuta (Episcopul Eusebiu), Iulian Lincu (Macarie), Emil Barladeanu (Episcopul Sivestru), Diana Cheregi (Fausta), Radu Niculescu (Crispus), Florina Bulgaru (Verginia), Alexandru Axinte (Flavius), Iulian Enache (Valerius Triumpus) si Laura Craciun (Fiona). In alte roluri vor juca studenti ai Universitatii "Ovidius". Regia si adaptarea sunt semnate de Lucian Iancu, iar scenografia apartine artistului plastic Daniela Turcanu. Coloana sonora este asigurata de Liviu Manolache.Jertfa lui Iisus Hristos a devenit simbolul central al credintei crestine prin mesajul ei de dragoste, o religie a iubirii universale. Raspandirea ei in Imperiul Roman s-a facut destul de rapid prin apostoli si ucenici, aceasta chiar cu pretul vietii lor. In Dobrogea, cel ce a propovaduit credinta crestina a fost Sf. Apostol Andrei. In sec. I, II, si III, prigoana imparatilor impotriva noii religii crestine a fost foarte dura, mai ales in vremea lui Nero Vespasian Titus sau Diocletian. Dupa chinurile prigonitoare impotriva crestinilor, a urmat domnia lui Constantin, devenit cel Mare, care a adoptat religia crestina ca religie libera in care s-a botezat Elena, mama imparatului. Dupa mama sa, Elena, Constantin, care suferea atunci de o boala grea, de lepra, i s-au aratat in vis Sfintii Apostoli Pentru si Pavel, care l-au indemnat pe Constantin la botezul crestin, iar dupa botez acesta s-a vindecat. Mai tarziu, dupa o lupta cu adversarul sau, imparatului i s-a infatisat crucea, ca simbol al Victoriei, iar in anul 313 a promulgat Edictul de la Milan, prin care lasa crestinilor dreptul de a-si celebra liber cultul crestin. Din acest motiv, imparatul Constantin si mama sa Elena sunt trecuti in calendarul crestin cu cruce rosie si sunt sarbatoriti in fiecare an pe 21 mai. Imparatul Constantin stia ca la Tomis crestinismul a triumfat inca din vremea Sf. Apostol Andrei si ca aici au fost inregistrate acte de martiraj cu episcopi decapitati. Imparatul Constantin a dat ordin sa se tina slujba pentru acesti martiri. Imparatul s-a simtit atras de locurile tomitane, fiind impresionat de fiecare data de frumusetea neaosa si de oamenii acestor locuri, care il adorau. Constantin considera un noroc ca imperiul se intindea pana la Tomis, pe ai carui locuitori ii caracteriza ca fiind darji, luptatori si cu o mare indrazneala de nemuritori, dupa cum considera "cetatea" o pavaza puternica in calea getilor. Imparatul Constantin a contribuit la refacerea multor edificii publice si particulare la Histria si Callatis, edificii de utilitate publica si de pe faleza portului, iar la Adamclisi inscriptia de la Trophaeum Traiani arata marea lui contributie. Constantin stia ca locuitorii Tomisului sunt crestini, dovada fiind mormintele celor ce au cazut pe mare in lupta sub comanda lui Licinus la Chorysopolis. Pe patul de moarte se impartaseste din dumnezeiasca lumina, cu anafora si vin rosu, isi iarta dusmanii care i-au prigonit pe crestini si pentru ca la pontul Euxin avea in suflet o coarda sensibila. Dorinta lui a fost ca unul din orasele de aici sa poarte numele surorii lui Constanta. "In atmosfera spectacolului, un rol important il au efectele de lumina care creeaza misterul. Ca scenograf, m-am straduit ca toata aceasta frumoasa, adevarata poveste sa capete, prin intermediul limbajului plastic, maximum de expresivitate, sa descrie bine personajele, sa le contureze expresivitatea prin culori, inspirate din canoanele bisericesti, mi-am dorit sa capete forma unei icoane" (Daniela Turcanu, scenograf).