Siturile arheologice din Dobrogea sunt trecute la regim

Patrimoniul national arheologic este limitat de "cazmaua" bugetului

In sezonul arheologic al acestui an, vor lucra pe santierele arheologice mai putin de jumatate din numarul de muncitori de anul trecut * Cu toate acestea, proiectele de sapaturi arheologice vor dezvolta noi situri arheologice in zona lacului Tibrinu si in perimetrul localitatii Raristea - comuna Ion Corvin * Fortificatia romano-bizantina de pe malul lacului Siutghiol are un deosebit potential turistic, insula Ovidiu fiind inclusa in circuite turistice de lux

Legislatia stufoasa si lipsa de inspiratie a celor ce gestioneaza bugetul de stat au dus la o distribuire a bugetului care nedreptateste tocmai institutiile care aduc un "profit" concret sub forma patrimoniului national. E drept ca arta imbogateste spiritual, dar investitiile bugetare ar trebui sa se orienteze si in functie de rezultatele institutiilor subventionate de stat. Este o regula minima de bun-simt managerial. Desi ar fi avut nevoie de 15 miliarde, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta va trebui sa se descurce cu numai 12 miliarde, in vreme ce alte institutii culturale au primit mai mult decat dublul acestei sume. Dar criteriile felierii "tortului" bugetar isi au regulile lor, despre care preferam sa nu ne lansam in supozitii.

Patrimoniul national va creste doar cu jumatate fata de anul trecut

Dobrogea este una dintre cele mai importante zone arheologice din tara, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta fiind cel mai bogat muzeu, dupa Muzeul National Bucuresti, din punctul de vedere al patrimoniului. Acesta se sporeste anual prin sapaturile si exploatarile arheologice aprobate de Directia Arheologica Nationala printr-un plan national de cercetare in acest domeniu. Anul acesta, bugetul limitat acordat Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta a dus la restrangerea numarului de muncitori de pe santierele arheologice, existand chiar riscul unei reduceri de personal la incheierea balantei financiare a anului in curs. Problema - sau, mai bine zis, dilema - este ca santierele arheologice produc patrimoniu. Cu alte cuvinte, Guvernul isi reduce singur o importanta sursa de venit, bunurile de patrimoniu fiind evaluate si constituind valori nationale. Directorul Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta, Gheorghe Papuc, ne-a declarat ca, in sezonul arheologic al acestui an, mai putin de jumatate din numarul de muncitori de anul trecut vor lucra pe santierele arheologice. Acestea fiind conditiile, raportul de crestere a colectiilor de la sfarsitul anului acesta va inregistra, inevitabil, o scadere a averii de patrimoniu la jumatate fata de anul trecut. Sau poate se asteapta descoperirea a cine-stie-ce tezaur, drept pentru care s-a si votat un proiect de lege ce reglementeaza strict detinerea de detectoare de metale. Cu toate acestea, proiectele de sapaturi arheologice de anul acesta vor dezvolta noi situri in urma investigatiilor pe teren din zona lacului Tibrinu, unde s-au descoperit o asezare preistorica si alta din epoca romana, si in perimetrul localitatii Raristea - comuna Ion Corvin - unde s-au identificat recent urmele arheologice ale unei asezari romane.

Fortificatia romano-bizantina de la Ovidiu ar putea fi inclusa in circuite turistice de lux

Un alt santier pe care vor lucra specialistii Muzeului National de Istorie si Arheologie Constanta, sub conducerea lui Constantin Bajenaru, este fortificatia romano-bizantina de la Ovidiu. Situat in marginea de sud a localitatii, in zona rezidentiala, edificiul dateaza din secolul VI si a fost descoperit in 1979. Muzeul National de Istorie si Arheolgie Constanta cauta sa atraga fonduri pentru conservarea si restaurarea acestei fortificatii, care este o importanta sursa de patrimoniu si, pe viitor, un punct de atractie turistica. Fortificatia pare insa abandonata, lipsa bugetului nu a permis amenajarea spatiului, neexistand nici macar un gard sau o inscriptie care sa protejeze ruinele romane de asaltul sacilor de plastic cu "ruinele" menajere ale locuitorilor din zona. De altfel, impartirea atributiilor este oarecum incerta, amenajarea si protejarea revenind arheologilor, dar lipsa bugetului necesitand sprijinul autoritatilor. Nici investitiile particulare nu pot fi omise si, luandu-se in considerare potentialul turistic, dar si financiar al zonei, poate cineva va lua atitudine cu privire la aceasta situatie. Reluarea sapaturilor arheologice pe acest santier urmareste o documentare in situ pentru publicarea unei lucrari de sinteza despre descoperirile de aici, monografie ce se afla in pregatire, urmand a fi publicata anul viitor, dupa contabilizarea constatarilor din sezonul arheologic ce va incepe in iunie anul acesta. Fortificatia romano-bizantina este un edificiu de tip "quadriburgium" ce dateaza din secolul VI, perioada imparatilor Anastasius si Iustinian, conservat foarte bine, din ceea ce se poate observa la suprafata. Fortificatia are patru turnuri de colt, doua circulare si doua patratice, si o suprafata de 70x50 metri, de-a lungul malului lacului Siutghiol, dar situl arheologic se extinde si subacvatic. Scopul acestei fortificatii era de a apara apeductul care alimenta cetatea Tomis, fiind foarte aproape de punctul de pornire, spre capitala provinciei, a marelui apeduct din piatra. Pe langa aceasta, fortificatia adapostea o garnizoana permanenta, fiind un avanpost al cetatii Tomis. Deloc neglijabil este potentialul turistic pe care il are aceasta locatie, aflata in dreptul insulei Ovidiu, care este cuprinsa in circuite turistice de lux. Vaporasele de agrement ar putea include si o escala la acest sit arheologic.