SLI se intoarce. Cu fata la poezie

Cartea de poimarti: "Vremea lamailor furajere"

Editura Observator a publicat, de curand, un volum de versuri semnat de Sorin-Lucian Ionescu * Manuscrisul, care dateaza din anii de viforoase avanturi ale junetii distinsului publicist, ii fusese incredintat regetatului Laurentiu Ulici * SLI l-a publicat mai mult pentru sufletelul sau, caci are deja alte socoteli cu literatura: lucreaza la un roman despre care crede ca va starni multe furtuni in borcanelul muraturilor literare tomitane

Nu stiu cati se asteptau la figura asta: nervosul, causticul, carnivorul publicist, editorialist, director de ziar Sorin-Lucian Ionescu s-a apucat sa scrie versuri. Bine, el s-a apucat mai demult, dar noi abia acum am aflat, cand le-a strans in volum. A facut treaba ca la carte: cu coperti, cu ISBN, cu descrierea CIP a Bibliotecii Nationale; are pana si titlu, cartea, "Vremea lamailor furajere". Deci, pana la urma, s-a deconspirat: si el s-a nascut poet! S-a abtinut mai bine de zece ani sa ne spuna, dar apoi s-a scapat: pana cand un condei amar? Pana cand sa taiem copacii pentru scarbavnica hartie de ziar? Pana cand sa tinem in noi ce-i frumos? Pana cand sa fim poeti doar in bucatarie, sub dus, sub perna, sub pat, inchisi in garaj? Pana cand sa ia altii toate bomboanele de pe coliva literaturii? "Aud ca viata / cea cruda si analfabeta / m-a declarat / indispenibil / de mine insumi". Misto asta cu "indispenibil". Era clar ca printre "indignarile cotidiene" ale eseistului SLI se ascundea ceva pe care nu apucase sa ni-l impartaseasca in volumul anterior. Asa ca nici n-a apucat sa-si traga sufletul tiparnita si a pus iarasi biciul pe ea: "iubito, / ofera-mi un after shave / cu aroma de / caldura sufleteasca". S-a executat fata, l-a luat in brate, l-a strans la pieptuletul ei bland si inmiresmat si i-a oferit cateva sute de copii dragalasi. Dar pentru ca lumea sa afle de fructele acestei iubiri patimase trebuie si o nunta: "Ce femeie cumsecade... / Da... / Si sa ne pupam... / E fiica ei... / Ii simti pe toti calzi si umezi / Si rudele... / Si rudele. // Apoi El, tata-socru. / E sobru si culant, / proaspat si scrobit, / afabil si scortos, / rece si distant, / vesel si tafnos, / apos si mama dracului / si toate astea la un loc. // Iar dupa toate, se stie: / perechea va esua / intr-o trainica / prietenie." Asa ca nu, mai bine fara nunta. Fara tata socru. Fara lautari. Fara chiolhanuri, paranghelii si lansari de carte. Gata! Cand vine vorba de poezie, SLI iubeste discretia. Locul asta e prea curat ca sa dea buzna toti incaltatii. Si asa a ratacit cartea asta ca o orfelina pana s-a-ntors acasa. A trecut si pe la Laurentiu Ulici. El i-a spus ca-i frumoasa, a mangaiat-o pe frunte, i-a promis c-o va scoate in lume: o sa fie bine, asa i-a zis, mangaindu-i foile albe. Apoi el pleca de urgenta intr-o delegatie si-o uita inchisa in casa. A stat acolo cuminte, asteptandu-l sa se intoarca, dar n-a mai aparut nimeni. Anotimpurile s-au scurs unul dupa altul si ea le pierdu sirul, cum sta acolo, pe raft, visand la un cavaler alb, chemandu-l cu voce din ce in ce mai stinsa. Si cavalerul o auzi: "s-a intamplat aseara: / prin fereastra carpita cu stiri / a patruns raceala gandului tau, / mare cat un zeppelin". Veni sa o caute, vorbi cu rudele lui Laurentiu, scotocira prin casa iar, dupa ce o gasi, o primeni, o facu iar frumoasa, inutil de frumoasa: "nici nu conteaza / daca Cioran / a spus-o vreodata / sau nu: / suntem cu totii / niste supravietuitori / lamentabili". Intre timp se intamplasera atatea in lume, crize, razboaie, jafuri, accidente, violuri capitale, "tot prin jeg / murdara maimuta / a regresat / in hominid", asta e, nici el nu mai era chiar atat de curat la trup, situatia se schimbase dramatic: "incet-incet / am pierdut toate femeile / pe care le-am avut. / Uitate-n tramvai, pe plaja / sau ratacite prin buzunare / e greu sa le poti declara / la ziar pe toate / chiar niste nulitati." Sigur, o va ajuta si el cu ce poate, va incerca, se va stradui, pe cat ii permite si lui timpul de gazetar, de director, de meloman, o va duce de manuta incoace si-ncolo, ii va arata locuri, va incerca sa gaseasca ferestre-n incarcata agenda: "ma gandesc / sa plangem amandoi odata / sa ne ajunga / sa ne spalam orgoliul / macar o data pe satamana". E nasol, darling, dar asta-i situatia: "daca n-as priza / in fiecare zi din padurea / pe care-o am la mine / in tabachera, / cred ca m-as sufoca. / Asa ca de-aia cred iubito / ca-i mai bine / sa facem firmituri in pat / si dragoste acolo jos, / pe mese, la beraria din parc." Iar de aici mai departe va trebui sa se descurce singura, sa-si vada fiecare de drumul lui. Nu de alta dar el deja agatase in cui visele astea cu poezia, acum scrie la un roman, sa vedeti ce bubuiala o sa iasa: cu putin nororc ar putea veni chiar si Dumnezeu la lansare! Asta daca nu va muri intre timp, "asfixiat / de mirosul ce se ridica / de la noi."