Smells like Nirvana

Secul zilei

Kurt Cobain, solistul trupei Nirvana, a dat ortul popii. Asta o stie toata lumea, mai ales ca s-a intamplat cu multa vreme in urma. Paradoxal, dar orice deces de vedeta trezeste la viata o intreaga industrie. Memoria mortului se vinde ca painea calda, se scot albume memoriale, tricouri, furouri, sepci, sacose, insigne, brichete, chibrituri si nasturi cu chipul raposatului pe ele: "luati, ca maine nu mai pupati!". Si lumea da buzna, e-n stare sa cumpere orice, e ultima sansa sa mai gasesti capace de WC pe care scrie "smells like teen spirit", prezervative "Lithium" cu autograf serigrafiat ori savarine cu freza explodata, dupa chipul si asemanarea solistului. Dupa ce seaca ugerul vacii sacre iar conturile istetilor se rotunjesc, se patratesc, se triunghiulesc, linistea coboara subit si nimeni nu mai stie nimic despre cel plecat: parca l-a inghitit pamantul! In realitate, el s-a ridicat la ceruri, dar cum din asta nu se mai pot stoarce bani, lumea ramane cu alta impresie: de ridicat s-o fi ridicat, dar unde-a ajuns? Hotarati sa investigam acest caz complicat, am facut sapaturi, am innodat telefoanele, am incins satelitii: nici urma de solist prin Nirvana. In cele din urma, amintindu-ne cum murise si fiind la curent cu zvonurile despre soarta celor care se sinucid, am zis, fara tragere de inima, sa-l cautam si in iad. Senzational, toata lumea stia despre cine vorbim. De cum calcase pe taramul cazanelor fara sfarsit, Cobain devenise vedeta: la urma urmei, nu se intampla prea des ca in tara pucioasei sa soseasca cineva din Nirvana. Asa ca solistul se invartise: cum iadul era plin de chitaristi, tobari, clapari, sunetisti si urechisti, incropi iute o trupa care aducea binisor cu Nirvana terestra. Sub dogoarea cazanelor si falsetele celor parliti, conducerea iadului se plictisea ingrozitor, asa ca inchise ochii la aceste zburdalnicii, ba chiar puse umarul sa organizeze un mega-concert dracesc, la care fu invitata toata suflarea cazanelor. Iesi un spectacol apoteotic, cu efecte speciale si bere la liber, in care dracii si pacatosii dantuira impreuna saptamani in sir. La capatul lor nu mai stia nimeni unde-i era capul. Se zapacisera toti in asemenea hal incat o gramada de pacatosi purtau furci, copite si coarne de drac, iar fostii tartori se scufundasera de buna voie la cazan, convinsi ca asta le era adevarata menire. Haosul era atat de mare incat fu declansata o ancheta la nivel inalt, condusa de cei mai tari specialisti din rai. Dupa ce au cazut o gramada de capete incornorate iar cazanele au revenit la ritmul normal, specialistii s-au pus sa analizeze cauzele care declansasera debandada. S-au intors in rai si-au inceput sa urmareasca in amanuntime casetele cu filmul evenimentelor. Fruntile sfintilor se descretira subit, barbile se descalcira ca prin miracol, iar degetele incurcate prin ele incepura, fara voie, sa bata tactul: baiatul asta canta chiar misto, iar numele trupei nu era rau deloc. Cu cateva modificari, pe ici, pe colo, pe la texte, pe la mesaj, muzica aia ar fi sunat de-a dreptul divin! Sfintii s-au uitat unii la altii, si-au palpat barbile, au ridicat din sprancene: "ce-ar fi daca..., un mic transfer...?". Poate ca un mega-concert ar mai inviora lucrurile si prin Paradis. Unul singur asculta, plictisit, susotelile celorlalti. Din cand in cand, casca de se cutremura cerul. In cele din urma, se osteni sa deschida gura si ceilalti incremenira: "sa fim seriosi. Mega-concert in rai? Haa, pentru cine? Pentru 12 persoane?".