Stephan Eleutheriadis, celebru in lume, ignorat in Dobrogea

Este un nume cunoscut in special in randul arhitectilor si pictorilor din America si Europa, insa mai putin acasa, in Romania si, chiar si mai putin de atat, in Constanta acestui timp.

Artistul s-a nascut in 22 septembrie 1922, la Mangalia, si a fost unul dintre cei care au slujit-o cu un devotament exemplar oriunde s-a aflat. Dovada convingatoare - expozitiile personale organizate peste mari si tari, memorate toate cu un singur cuvant: Mangalia.A urmat cursurile Facultatii de Arhitectura din Bucuresti in timpul razboiului, absolvind-o tocmai, de aceea, abia in 1948. In paralel, a facut cursuri de pictura cu Paul Miracovici, a frecventat atelierul lui Stefan Constantinescu, a luat consultatii cu arhitectul pictor George M. Cantacuzino si cu sculptorul Mac Constantinescu. In 1951 emigreaza in Grecia, apoi se stabileste in Brazilia, la Rio de Janeiro. Dupa cum aflam din monumentala monografie Artisti dobrogeni, semnata de reputatul critic de arta Florica Cruceru, arhitectul Stephan Eleutheriadis a proiectat locuinte, biblioteci, teatre, stadioane; s-a distins la mai multe concursuri braziliene si internationale, primind mentiune de onoare pentru proiectul Monumentului lui Ruy Barbosa, la concursul Cetatii Universitare din Rio de Janeiro (1953) si a obtinut premiul al II-lea pentru Monumentul mortilor din al Doilea Razboi Mondial (1956).Participa la primul salon federal de arta moderna si la a cincea bienala de arta de la S=E3o Paulo. Proiecteaza resedinta din Petropolis si Teatrul din Cuiabacu. Lucrarile sale se gasesc in muzeele de arta Mariano Procopio, din Juiz de Fora, Minas Gerais si in colectii particulare din Romania, Grecia, Brazilia, Franta, Germania, Canada, S.U.A. Sustine zeci de expozitii personale in Brazilia, cele mai multe in Rio de Janeiro, din care majoritatea sunt dedicate Mangaliei.Despre el scria un vechi prieten, de asemenea fiu al Mangaliei, Stefan Delureanu: "Cum clepsidra primului sau stadiu de viata s-a cernut la Mangalia, in irepetabila unicitate a unei asezari magice, imaginea ei nu putea fi mistuita de uitare.Nu a uitat de unde a plecatDragostea pentru Mangalia l-a urmarit toata viata, oricat de departe a fost de oraselul de la malul Marii Negre". Si alte aprecieri critice: "Exista in opera lui Stephan Eleutheriadis, in special, in tablourile care evoca orasul sau natal, o recucerire a timpului pierdut. In aceasta cautare asidua a sentimentelor copilariei, in neuitata Mangalie, pictorul demonstreaza o nestavilita emotie...pentru ca preocuparile artistului cu viata din trecut sunt fundamentale./.../In acea epoca Mangalia era, pentru el, paradisul. (Antonio Bento, Rio de Janeiro, 1972)."Mangalia, perla Marii Negre", a disparut ca si un oras submers, dar Stephan vorbeste despre istoria si farmecul ei in limba universala care se numeste pictura...(Jean Boghici, Rio de Janeiro, 1984).Desigur, este vorba despre acea Mangalie de pana la 1960, cand incepe reconstructia ei printr-o politica de demolari si sistematizari, in special in zona centrala, impunandu-se noul stil de arhitectura si o pecete straina de spiritul balcanic al oraselului de altadata. Intelectualii orasului, in special cei care reusisera sa se salveze prin exil, au condamnat nu doar autoritatile vremii, ci si pe confratii lor care isi puneau semnatura pe noile lucrari. S-a intretinut, tocmai de aceea, un curent opozant care a militat constant pentru ca Mangalia sa fie descarcata de toate aceste insemne arhitecturale moderne si sa revina intre zidurile anticei cetati callatiene un mare, exceptional, parc arheologic. Din aceasta perspectiva, sistematizarea orasului modern a fost pentru artistii lui o mare tragedie, cum o caracterizeaza de fapt si Stefan Delureanu intr-un articol publicat cu peste un deceniu in urma intr-o revista locala. "Transformand o tragedie - "asasinarea Mangaliei" in opera de arta de o poezie inefabila, atat de elocventa in omenescul ei profund, el a readus-o in lumina nemuririi, restituind posteritatii, odata cu parfumurile pitorestilor sale unghiuri si arcane, patria fara varsta a unei omeniri singulare. Dobrogea, stravechiul pamant care-i aici de la facerea lumii, are cea dintai datoria de a recupera si asimila opera nobilului ei fiu...", scria Stefan Delureanu in Tomis din septembrie 1995. Este apelul la care trebuie sa subscrie toti cei care isi definesc identitatea prin apartenenta la spiritul si spatiul dobrogean.