Traditie si unicitate in arta confectionarii vesmintelor

La Muzeul de Arta Populara a fost vernisata, ieri, expozitia temporara "Vesmant si podoaba la aromani".

Piesele de costum, care au vechime mare, de 150-200 de ani, au fost confectionate fie in ateliere specializate, fie de catre croitori ambulanti, asa numitii "arafte" sau "araftu", care adunau comenzile speciale umbland din sat in sat. Folosirea iscusita a acului si nu a masini de cusut conferea unicitate lucrului manufacturat. Unicitatea era data si de modul de dispunere a gaitanelor si a fireturilor. In acelasi tip, costumul purta semnele distinctive de apartenenta ale clasei sociale. Astfel, notabilitatile aveau la "sarica" un siret rosu ce pornea de la guler pana la mijloc, pe cand, la oamenii de rand acelasi tip de siret impodobea doar gulerul. Din punct de vedere cromatic, tinerii purtau veste de culoare rosie, in timp ce negru si albul erau rezervate batranilor. Pe vesta se fixa si lantul de briceag, "chiusteca", asezat oblic pe piept. Pe acest fond se detasau elementele de decor realizate cu auriu, albastru sau negru. Elementele auxiliare care completau costumele erau podoabele din argint, alama argintata sau aurita si margelele. In mare majoritate, satele aromanesti isi avea proprii lor croitori care, pe langa hainele obisnuite de zi cu zi, lucrau si vesminte de sarbatoare si de ceremonial.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}