Transformarea Școlii de Aplicaţie a Sublocotenţilor de Marină în Şcoala Navală Superioară de Marină – „Scopul școlii este de a da instrucţiune superioară, teoretică şi practică ofiţerilor de marină“

 

• În urmă cu 112 ani Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină se transforma în Școala Navală Superioară de Marină. 

Pe 9 octombrie 1909 prin Înaltul decret nr. 2928 Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenţilor de Marină s-a transformat în Şcoala Navală Superioară de Marină, cu sediul în localul situat pe str. Traian nr. 53 din Constanţa. Se stabilise că durata cursurilor este de un an, acestea fiind predate doar de ofiţeri de marină cu gradul de locotenent.
 
„Şcoalele Marinei constituiesc o unitate de direcţie şi cuprind: Şcoala Navală Superioară; Şcoala de Marină a Maiştrilor Militari; Şcoala de Tragere a Marinei; Şcoala de Hidrografie şi Pilotagiu; Şcoalele Practice la Bord, pentru Ofiţeri şi Trupă”, spunea articolul 6 al Legii de organizare a Marinei Militare, respectiv Înaltul Decret nr. 4225 din 3 octombrie 1912.
 
„Fiecare dintre aceste şcoli urma să se conducă după regulamente proprii, toate subordonându-se Comandamentului Marinei Militare. Regulamentul Şcolii Navale Superioare preciza că scopul acesteia era de «a da instrucţiune superioară, teoretică şi practică ofiţerilor de marină». Şcoala Navală Superioară şi-a încetat activitatea odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.
 
În baza Referatului din 5 mai 1920 al Direcţiei V Marină din Ministerul de Război, s-a dispus separarea Secţiei de Marină din Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină, creându-se în localul fostelor Şcoli de Marină din Constanţa Şcoala Navală. Prin urmare, în toamna anului 1920 s-a înfiinţat Şcoala Navală, care a funcţionat încă de la înfiinţare în Constanţa, pe strada Traian nr. 53. Spre deosebire de Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină şi Şcoala Navală Superioară, care specializau ofiţeri promovaţi din alte arme sau absolvenţi ai Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină, Şcoala Navală pregătea în mod independent ofiţeri de marină.

Şcoala Navală a fost organizată pe două secţii între anii 1923-1924: Secţia (Şcoala) Pregătitoare, cu durata de doi ani, după care elevii erau avansaţi la gradul de sublocotenent de marină şi Secţia (Şcoala) de Aplicaţie, care cuprindea toţi sublocotenenţii care au urmat Secţia Pregătitoare sau alţi ofiţeri care nu aveau specializarea în arma Marină. Prima serie de ofiţeri-elevi a Secţiei de Aplicaţie a urmat cursurile cu o durată de doi ani. Seriile următoare au urmat cursurile Secţiei de Aplicaţie timp de un an“, se arată în Revista Marinei Române număr special.
 
Sursă foto și de documentare: Revista Marinei Române număr special

Citește și:

111 ani de la transformarea Şcolii de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină în Şcoala Navală Superioară de Marină