Un proiect suspendat în istorie Revista „Albanica“ - redivivus după 82 de ani (galerie foto)

„Mă temeam că pentru un asemenea demers este nevoie și de un strop de har”, mărturisea ieri, în deschiderea evenimentului de (re)lansare a revistei „Albanica”, dr. Liviu Lungu, cunoscut arheolog din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța (MINAC).
 
ÎPS Teodosie, dr. Radu Cosmin Săvulescu, președintele Asociației Liga Albanezilor din România (ALAR) și directorul revistei, eseistul prozatorul, criticul dr. Luan Topciu (redactor-șef), dr. Sorin Colesniuc, directorul MINAC, și dr. Lavinia Dumitrașcu au fost cei care, alături de Liviu Lungu, s-au aflat la prezidiul evenimentului ce succedă unul asemănător, desfășurat cu două zile în urmă în capitală.
 
În sală am remarcat prezența a numeroși oameni de cultură ai Constanței, prezențe constante la evenimentele importante ce marchează cotidianul urbei noastre, cum ar fi scriitorul Ovidiu Dunăreanu, dr. Constantin Cheramidoglu, consilier superior în cadrul Serviciului județean Constanța al Arhivelor Naționale, dr. Corina Apostoleanu, directorul Bibliotecii Județene „I.N. Roman”, dr. Dorin Popescu, președintele Asociației „Casa Mării Negre”, colonel în rezervă Remus Macovei, angajați ai MINAC.
 
Revista „Albanica” reia demersul editorial similar din perioada interbelică (în 1936 a fost publicat un singur număr), dar cu siguranță de data aceasta conducerea și corpul redacțional își asumă longevitatea publicației.
 
Întrebat ce a determinat reluarea acestei reviste, dr. Liviu Lungu, secretar de redacție, mărturisea: „Pe de o parte m-a determinat ținuta specială a numărului anterior și nevoia de a arăta la fel astăzi o publicație a celor care ridică ștacheta nu numai în cultură.
Etnia albaneză este astăzi firavă în Dobrogea, dar au fost cândva grupuri de comunități solide în această provincie. Să nu uităm că în ton cu România întreagă, istoria Albaniei moderne se leagă de țara noastră prin excelență. Inclusiv marele luptător albanez Ismail Kemali Bey, unul dintre făuritorii Albaniei moderne, a lucrat și a avut legături puternice și în Constanța, și în București. Comunități de albanezi au existat în România până la al Doilea Război Mondial. Să nu uităm că Peleșul este făcut de meseriași, de pietrari albanezi, vestiți de altfel în lume. Iar legăturile lor și nădejdea în cineva, a albanezilor și a Albaniei, a fost dincoace de Dunăre, spre noi, spre România. Chiar dacă la această oră sunt puține semne ale comunității.
 
Această revistă este a albanezilor, dar la fel de bine și a românilor. O să vedeți în primul număr redivivus că semnează și autori albanezi, dar și români. Acest număr este dedicat Unirii românilor. La fel de bine cum se sărbătoresc 550 de ani de la moartea lui Skanderberg, eroul național albanez.
Să nu uităm până una alta că românii și albanezii, în sud-estul Europei, sunt cele mai vechi popoare”.
 
Istoria, cultura și civilizația albaneză constituie reperele pe care le vor urmări cu precădere semnatarii articolelor din această revistă, care a debutat ca o discuție dintr-o strategie a acestei asociații pe anul 2018. Știut fiind faptul că această asociație mai editează o revistă lunară, generalistă „Lumina” („Drita”), cu informații de cultură generală din absolut toate domeniile.

 
Încă din manifestul ei, revista „Albanica” s-a dorit o publicație cultural-științifică, care își dorește să ofere celor interesați de Albania și de albanezi un instrument de aprofundare, de cunoaștere mai îndeaproape a textelor clasice, dar și a contribuțiilor contemporane. „Este un proiect deschis colaborărilor și care își dorește să-i unească pe cei care sunt interesați de cultura și civilizația albaneză”, declara dr. Săvulescu.
 
Redactorul-șef Luan Topciu a ținut să precizeze de ce a fost ales orașul nostru pentru a „păstori” această publicație: „Constanța înseamnă foarte mult pentru comunitatea albaneză și pentru spiritualitatea românească. Aici la dvs. a existat o comunitate numeroasă de albanezi, în perioada sfârșitului de secol XIX început de secol XX. Aici au publicat mai multe ziare și reviste de cultură, au apărut primele traduceri. Nu mai departe prima poezie a lui Mihai Eminescu tradusă în albaneză a apărut la Tipografia Albaniei care a fost la Constanța. Deci se poate spune că au fost temeliile culturii albaneze. Aici au fost tipărite cele mai importante cărți ale literaturii albaneze”.
 
Revista „Albanica” numără 250 de pagini, bogat ilustrate, iar autorii ei și-au propus să editeze câte un număr în fiecare anotimp.