Vama patimilor

Ce bine ca e, ce mirare c-ati fost, dincolo de orice Vama, dincolo de DA sau NU... * Pe scena, la masa singuratica, Pittis Motul a vegheat si el deasupra nostalgicilor

Au fost doua nopti cu dor de libertate si ceata dulce-amaruie in privire, in Vama Veche, la cea de-a treia editie a Festivalului Folk You. Doua nopti in care zambetele au mirosit a nisip, iar parul a noapte uda. 48 de ore in care mainile au mangaiat chitara, iar trupurile s-au miscat... Doua zile si nopti in care corpurile s-au contractat, iar cuvintele au murit si-nviat dansand in vant. Cand mainile s-au atins, luminile au alunecat deasupra miilor de trupuri tinere, iar scena a vibrat. Artistii tineri au urcat cuminti pe scena, iar pletele s-au racorit. Alina Manole si Silvian Stancel au avut de furca cu fiorii, dar au placut. Fara emotii, chitara nici nu ar fi sunat la fel, iar spiritele s-ar fi cuibarit pe sub nisip. "Unde esti Motuleeeee?!" A strigat Dinu Olarasu vineri seara, iar Vladimir, copilul sau, l-a completat din muzicuta. A urmat Victor Socaciu, Florin Chilian, Mircea Baniciu si restul... Nu era greu sa observi cum inhibitiile dispar, iar fericirea prinde contur. „Nunta“ si "Esarfa in dar" au ridicat vamaiotii in picioare, iar Chilian a declarat raspicat: "Nu vreau sa ma duc la munca, Vreau oligrofen cu acte, Vreau in Parlament". De la nici zece metri distanta, monstruozitati acustice au incercat sa preia controlul. Anul trecut, Pittis a cerut liniste, probabil ca ar fi rugat si in acest an domnii sa inceteze. Ciudata muzica nu a tacut, caci patronul de la Monk platise buni bani pentru infernala galagie. Degeaba insa... Chitara nu a tacut... si nici nervii nu s-au incordat. Ce minune... ei, cei care asteptasera 12 luni pentru opt-noua ore de versuri si chitara nu s-au nervozat. M-am uitat lung si am inteles ca demonii, cateodata, pot muri ucisi de frumsete. Cand luminile s-au stins, iar chitarele au tacut, luminile se aprinsesera deja, desi intunericul imbraca minunat Vama. "Fiori prin mine umbla..." A doua seara, mii de suspine si zambete au pornit incet spre scena. Umbrele s-au asezat si ele, atat de aproape de mare. Maria Magdalena Danaila si Emeric Imre, Covaci si haiducii noptilor de demult au urcat impreuna cu magicele lor instrumente deasupra marii. "Duminica" lui Alifantis infierbanta de zeci de minute... Flamande, sufletele il asteptau pe Alexandru Andries. Sticlele se plimbau in aer, blitzurile aparatelor performante sfaraiau, iar mainile se adanceau in pudra umezita a plajei. Picioarele se scufundau in nisip... "Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta, te rog pe tine umbra sa redevii fiinta...", a spus Alifantis, iar Andries a dat frau liber muzicii. O cascada de folk, dedicata adolescentului Pittis. Acolo unde jegul este la el acasa, bunul simt este domn. Pentru ca unde fitele sunt cucoane, naturaletea si libertatea sunt femei de serviciu la toaleta. Acolo unde 18 ani se alinta in nisip si se unduiesc in sare, zambeste o stea si mor o mie de toane aflate la menopauza. Prea multe doruri s-au adunat in Vama in acest sfarsit de saptamana... prea multe patimi... Fericirile s-au colorat altfel, iar mirosurile au intepat in talpa. Si daca doar astfel poti sa te scufunzi intr-o mare dulce-amara, atunci e bine ca esti si nu-i mirare ca suntem. Ciudat, si acum ca si atunci... "e mai bine contra sau doar impotriva..."

Scris de: {autor}Cristina RACOARE{/autor}