Vasile Gavrilescu și povestea dobrogeanului opozant al regimului comunist și dat pe mâna Securității chiar de soția lui

 
Vasile Gavrilescu se năștea în data de 5 aprilie 1937 în orașul Silistra, teritoriu al Dobrogei în acea vreme, în familia lui Iancu și Elisabetei Gavrilescu.
 
În anul 1940, după ce orașul natal a trecut sub administrația bulgarilor, familia Gavrilescu a trebuit să părăsească acele meleaguri. Astfel, ei s-au stabilit în Oltenia, la Craiova. Aici, Vasile Gavrilescu a învățat la școala primară de limbă franceză „Jules Javett”, în perioada 1944 – 1948.
 
După ce viața l-a pus pentru prima dată la grea încercare pe viitorul scriitor, în momentul în care a rămas orfan de tată, el a fost acceptat în regimentul 9 Artilerie Batalionul 7 din orașul Craiova, în calitate de „copil de trupă descazarmat”. A rămas acolo până la reforma armatei din 1948.
 
Din Oltenia, Vasile Gavrilescu a venit din nou în Dobrogea, la Constanța, oraș unde a urmat cursurile Liceului de Marină. Acestea au fost întrerupte în anul 1951, când a fost exmatriculat pe motiv că făcea parte din structura armatei burgheze.
 
A urmat o nouă descălecare la Craiova, unde a studiat la Școala Medie de Educație Fizică, între 1952 – 1954.
 
Nu a profesat în acest domeniu, ci a ales să meargă la Petroșani, unde a absolvit școala de calificare pentru meseria de miner.
 
Opozant al regimului comunist, Vasile Gavrilescu, alături de alți colegi, a înființat o grupare paramilitară cu scopul de a participa la o revoluție similară celei din Ungaria.
 

În anul 1958, el a fost arestat și judecat în aprilie 1959 de Tribunalul Militar Craiova pentru inițierea organizației paramilitare „Spartacus”. A primit o condamnare de 22 de ani de muncă silnică. De asemenea, și ceilalți membri din „Spartacus” au primit condamnări între 15 și 22 de ani de închisoare. Soția lui, Aurora a primit la rândul ei 12 ani de închisoare.
 
Pentru Vasile Gavrilescu a urmat un peripluu prin mai multe închisori, de la Gherla și Luciu Giurgeni, până la Salcia și Strâmba.
 
A fost eliberat în anul 1964, beneficiind de amnistierea deținuților politici.
 
În vara lui 1965 a încercat să părăsească România, traversând înot Dunărea și ajungând pe malul Iugoslaviei. Acolo, a fost predat autorităților din țara natală. Și-a ispășit din nou pedeapsa cu închisoare, primind șapte ani de la Tribunalul Militar Craiova. A fost eliberat în decembrie 1968 din închisoarea Aiud.
 
Pe lângă munca de zi cu zi pentru a-și câștiga traiul (a lucrat electrician în construcții), Vasile Gavrilescu a început să scrie cărți în care denunța opresiunile regimului comunist.

 
Demascat chiar de propria soție la Securitate, lui Vasile Gavrilescu i s-au confiscat manuscrisele și a fost supus anchetelor și altor persecuții.
 
În anul 1985 i s-a retras cetățenia română, fiind obligat să părăsească țara ca persoană indezirabilă politic.
 
El s-a stabilit la Paris, unde a locuit până la instaurarea democrației în România. S-a întors în Craiova, s-a recăsătorit și din 1998 a locuit în satul Ursani, din Horezu, până la sfârșitul zilelor.
 
După 1990, Vasile Gavrilescu a început să-și publice volumele, din care amintim titlurile: „Starea de fapt” (Pitești, Editura „Calende”, 1992); „Vreau să fiu rege” (Pitești, Editura „Calende”, 1992); „Crimă și iubire” (București, Editura „Albatros”, 1996); „1001 parabole” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 1998); „Raiul nemernicilor” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 1998); „Iubirea mea, floare nomadă” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 1999); „Istoria personală” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2001); „Liliacul” (București, 2002); „Ariadna” (București, 2005); „Nume de cod Marcela” (București, 2005); „Steaua reminiscențelor” (București, 2005); „Dilema oilor infinite” (Craiova, Editura „Sitech”, 2005); „1004 parabole” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2008); „Elogiul prieteniei” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2008).
 
Vasile Gavrilescu s-a stins din viață în anul 2011, pe 6 august.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și:
Ștefan Hălălău Viața militarului ce a fost închis în lagărul „Peninsula”