Vernisaj la Muzeul de Artă Constanța. Dumitru Gorzo îmbină plăcerea estetică cea mai colorată cu umorul cel mai negru

 

• Joi, 28 octombrie, la ora 16.00, va avea loc vernisajul expoziției Body Parts a artistului Dumitru Gorzo.
• Gorzo și-a propus un misionarism fără limite, în interiorul țării sale, în fiecare oraș dispus să îi etaleze discursul său zăngănitor, prin care vechiul și noul, convențiile și nonconformismul, voioșenia și impertinența fac front comun pentru a crea o platformă pe care să scapere, strălucitoare și tonice, artificiile meșteșugului său care îmbină plăcerea estetică cea mai colorată cu umorul cel mai negru.

Dumitru Gorzo s-a născut la Ieud, în inima tradiției maramureșene. A avut acces direct, din copilărie, la cele mai autentice meșteșuguri și îndeletniciri țărănești și la cele mai conservatoare obiceiuri și credințe românești pe care și le-a însușit automat, ca pe o datorie și un reflex existențial. Dar apoi a studiat pictura la București, fiind unul dintre fondatorii celei mai nonconvenționale și descreierate grupări artistice de după 1989, ,,Rostopasca’’ (1998-2002). În fruntea colegilor săi, Gorzo a luat în tărbacă nu doar stereotipurile și conformismele culturale și sociale din preajma trecerii în mileniul actual, ci și reflexele și ticurile artistice cultivate în școala de artă. A inventat un vocabular propriu, presărat cu injurii vizuale și ghionturi politice, o iconografie proprie, îndesată cu țărani arhaici descentrați în mitologii urbane și femei masive supra-dotate genital și eviscerate emoțional, dar și un registru tehnic special, în care proliferează desenele și picturile cu noroi, ipsos, aracet și ciment, pe tot felul de table și fiare sau pe folii și plasticuri industriale. Temele și tehnica, atitudinea și (de ce nu?) spiritualitatea lucrărilor sale induc o rabatare subită a derizoriului aparent către abisuri mentale insondabile. Acest contrast între parada artistică cea mai opulentă și vehementă și dubiul mental omniprezent caracterizează producția sa voit excesivă. Totul pe un fundal de veselie cromatică și morfologică dusă către excesul carnavalesc, hohotitor, dar mereu tăios.

După copilăria maramureșeană și tinerețea bucureșteană, Gorzo s-a lansat, de peste 10 ani, într-o experiență newyorkeză. Maramureșan în Manhattan (sau prin preajmă), Gorzo a rămas un deteritorializat și s-a bazat mereu, în navigarea sa, pe pluta de artă pe care și-a făurit-o singur, pe maldărul de personaje hlizite și spintecate, familiare lui. La fel de (ne)integrat în New York ca și în București, Gorzo a continuat să facă ceea ce știa mai bine – să aducă meșteșugul și priceperea manuală originară, marmamureșeană, alături de vocația iconoclastă și nonconformistă proprie, să prolifereze lucrări arătoase care să profereze sensuri bățoase.

Din această serie de proliferări locale face parte și expoziția de la Muzeul de Artă din Constanța, repectiv dintr-o serie de expoziții muzeale începută în vara anului acesta la Reșița. Gorzo și-a propus un misionarism fără limite, în interiorul țării sale, în fiecare oraș dispus să îi etaleze discursul său zăngănitor, prin care vechiul și noul, convențiile și nonconformismul, voioșenia și impertinența fac front comun pentru a crea o platformă pe care să scapere, strălucitoare și tonice, artificiile meșteșugului său care îmbină plăcerea estetică cea mai colorată cu umorul cel mai negru.

Curator: Erwin Kessler

Sursa foto:Muzeul de Artă Constanța