Versuri la 82 de ani Colonelul (r) Ion Ciucur, autor de „Poezii târzii“

La cei 82 de ani pe care îi va împlini în curând, dar nu-i va sărbători deoarece e născut în an bisect, pe 29 februarie, colonelul (r) Ion Ciucur, ultimul comandant al Miliției Constanța și primul comandant al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) de după 1989, a dat la tipar cel de-al doilea volum de versuri, „Poezii târzii“, care se alătură celorlalte patru cărți de proză pe care și-a pus semnătura.
 
În cele puțin peste 200 de pagini ale „Poeziilor târzii“, volumul II, care va apărea în curând la editura Metafora, Ion Ciucur a strâns versuri scrise în anul 2017 și chiar la începutul acestui an, așa cum este și emoționanta poezie închinată soției sale, datată 12 februarie 2018. Volumul se deschide însă cu o poezie scrisă în 1979, la Suceava, și publicată în revista „Pentru Patrie“.
 
„Ca să evit eventuale critici ale unor specialiști în domeniu, mai bine recunosc eu că lucrarea de față, intitulată sugestiv «Poezii târzii», are loc suficient pentru asemenea critici. Dacă aceste compoziții pot ori nu pot să fie numite poezii rămâne la aprecierea cititorului. Pentru mine ele sunt poezii, și nu orice fel de poezii. În ele am vărsat din preaplinul sufletului meu gânduri și sentimente care animă această ființă tolerată de Pronia Cerească să călătorească încă prin univers timp de 82 de ani. Simțeam nevoia să deschid poarta sufletului și să las pe cei care mă cunosc, dar și pe cei care nu mă cunosc, să privească și să afle ce se ascunde acolo“, spune autorul în „Cuvânt-înainte“.
 
Cartea este structurată în mai multe părți: „Poezii pe teme patriotice și de critică socială“, „Pasteluri“, „Poezii cu abordări religioase“, „Diverse“ și „Dedicații“. 

„Viscolul era cu mine solidar / Ger de crăpa piatra, aspru și cumplit“ 

Printre aceste versuri scrise cu sensibilitate, se află și o poezie care descrie momentul ivirii sale pe lume, în cea de-a 29-a zi a lunii februarie 1936, care se asemăna, din punct de vedere meteorologic, cu zilele lui Făurar 2018. Ca să vă convingeți, redăm câteva versuri din „Anul bisect“:
„Demult mi s-a zis ca eu să vin pe lume / Noaptea, în ziua ultimă din lună, / Să-mi pună nume cu renume/ Iar vremea să nu fie bună./ Când ziua aceea se apropia de seară, / Un viscol se stârni dinspre apus / Și nu mai puteai ieși din cas‘ afară, / Iar tata după moașe era deja dus (...) Viscolul era cu mine solidar / Ger de crăpa piatra, aspru și cumplit / Moașa și cu tata luptau în zadar / Prin nămeți s-ajungă ca să fiu nășit“. 
 
După cum a mărturisit, Ion Ciucur compune versuri de multă vreme, o parte dintre ele fiind publicate în revista „Pentru Patrie“. Însă, după ieșirea la pensie, are mai mult timp să se dedice scrisului. Așa s-au născut volumele de proză, cu accente autobiografice, memorialistice: „Ora la care morții vorbesc“ (literatură polițistă, 2012), „Destinul meu“ (memorii, 2014), „Sânge și lacrimi“ (actualitate, 2016), „Pentru totdeauna“ (despre prieteni și prietenii, 2016) și „Poezii târzii“, volumul I (2017).
 
„Poate versurile mele nu sunt o poezie, dar sentimentele mele etalate în aceste versuri sunt ele înseși o poezie, o poezie profundă. Nu ezitați să descoperiți această poezie în care vă veți regăsi și veți descoperi chiar sufletul vostru“, încheie Ion Ciucur „Cuvântul-înainte“ al celui de-al doilea volum de versuri „Poezii târzii“, adresându-se cititorilor „cu toată prețuirea și respectul“.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța și colonel (r) Ion Ciucur
 

Citește și: 

Memorii. Ultimul comandant al Miliției Constanța și primul comandant al IPJ de după 1989 și-a lansat a patra carte