„Viața ca un cântec”, volumul autobiografic al profesoarei Aneta Mușat. Despre 82 de ani trăiți cu veselie și entuziasm

Sâmbătă, 2 noiembrie 2024, de la ora 10:00, în sala de festivități a Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța, i se va aduce un omagiu profesoarei Aneta Mușat, fost cadru didactic al instituției de învățământ amintite.
 
Aneta Mușat s-a născut în anul 1941 și a trecut în neființă în cursul acestui an.
 
În cadrul ceremoniei, va avea loc și lansarea cărții sale autobiografice, „Viața ca un cântec”, o operă plină de înțelepciune și aventuri, ce surprinde spiritul plin de energie și dragoste pentru viață al profesoarei.
 
Volumul a apărut la Editura Aska, în Sighetu Marmației.
 
La realizarea autobiografiei au contribuit Mihaela și Ionela Ardeleanu, Silvia și Sorina Soescu.
 
Iată cum arată cuprinsul cărții:
Cuvânt-înainte – pag. 10
Capitolul I. Călătoria vieții mele – pag. 17

Capitolul II. Călătoriile prin lume – pag. 143
Capitolul III. Finalul călătoriei. Ecoul unei vieți trăite cu bucurei – pag. 261
 
Medicul și fiica Anetei Mușat, Dr. Sorina Soiescu a semnat cuvântul înainte. Îl redăm integral mai jos:
 

„Este un privilegiu să călătoreşti în viață alături de un părinte vreme de 57 de ani. Creşterea se întâmplă pe parcurs şi am avut şansa unică să observ nu doar propria cre ştere şi maturizare, ci şi pe cea a părintelui meu.

În alegerea drumului vieții, am descoperit că scrisul şi exprimarea prin cuvinte reprezintă preferința şi predilecția mea. Adică ceea ce fac natural şi cu uşurință.

De aceea am folosit paginile cărților pe care le -am scris de-a lungul timpului (peste 35 de titluri, o parte din care le puteți descoperi pe www.centrulnatura.ro/e-books) pentru a-mi împlini nevoile de exprimare şi educație, deopotrivă.

În perioada tulbure şi dificilă a pandemiei m-am văzut în situația de a gestiona nu doar emoțiile şi gândurile personale, dar şi pe cele ale apropiaților mei. Pentru mama, o persoană care se apropia atunci de 80 de ani, izolarea în casă şi limitarea libertății de mişcare a fost mai dificilă decât pentru alți vârstnici.

Citind această carte, scrisă de ea în perioada respectivă, veți înțelege de ce anume. Mama începuse cartea cu ceva timp înainte, dar, pentru că a tot plecat în excursii, a neglijat proiectul. În pandemie, neavând altceva de făcut, cât a stat în casă, a derulat şi încheiat întregul proces al scrisului.


I-am sugerat să a ştearnă pe hârtie întreaga sa viață, într –un efort de recapitulare personală a tot ce a fost, dar şi pentru a-i menține mintea focalizată pe o activitate plăcută şi constructivă.

Pe măsură ce a umplut caiet după caiet, cu un scris de mână ordonat şi inteligibil (şcoala de altădată), am observat cum zilele mamei au devenit mai u şor de parcurs şi monotonia nu o mai deranja mental atât de mult.

Către finalul proiectului scrierii cărții, pandemia s-a mai relaxat şi relațiile interumane şi-au reluat curgerea de altădată.

Au rămas câteva caiete pline de însemnările mamei. Puteam să le las aşa, să fie doar un exercițiu de eliberare şi terapie prin scris (jurnalizarea este mereu vindecătoare, în situații dificile ale vieții). Dar m-am gândit să le transform într -o carte adevărată, pe care să o îndrum spre tipărire, a şa cum am făcut cu toate cărțile mele. Asta a însemnat să-mi asum personal munca de editare.

Am folosit disponibilitatea lui Horia Andrei Liță de a tehnoredacta manuscrisele şi am trecut cuvântul scris în cuvânt electronic. Și apoi am editat pagină cu pagină povestea descărcată prin cuvintele mamei, străduindu-mă să păstrez stilul său şi originalitatea exprimării sale.
Toți cei care au cunoscut -o pe mama au descoperit că personalitatea sa lăsa o amprentă în memoria lor. A fost o femeie cu o putere interioară care emana dincolo de corpul său fizic.

Nepoatele sale au numit-o „sexy buni”, pentru că era mereu aranjată, cochetă (folosea podoabe feminine precum cercei, mărgele, inele, poşete, eşarfe, broşe, pălării, dar şi peruci sau mantouri de blană) şi nu ieşea din casă decât rujată, coafată, bine asortată şi impecabilă la exterior.

Viața mamei nu a fost simplă şi uşoară, veți descoperi şi singuri din povestirea ei. Vreau să observați, dincolo de fapte şi întâmplări, modul în care mama a ales să se raporteze la ce s–a întâmplat. Să remarcați deta şarea sa naturală de posibilele emoții negative şi hotărârea ei fermă de a rămâne în viață, în cea mai bună stare cu putință. Plus grija de sine, care a fost continuă, indiferent de încercările prin care a trecut. Ultima ei lecție, la trecerea dincolo de această viață, a fost nu doar puternică, ci şi in- spiratoare pentru toți cei care au trăit-o: familia, prietenii, oamenii nou cunoscuți. Vom dedica un capitol întreg perioadei finale din viața sa, pentru că este o lecție în sine şi concluzia întregii cărți, plus finalul unui cerc, început cu naşterea ei.

Toate lecțiile sale de viață sunt utile şi motivaționale pentru cititorul care găseşte timp să-i parcurgă povestea.

Mă bucur să vă ofer în varianta scrisă şi editată, pentru uşurința lecturii, povestea de viață a mamei mele. Este un omagiu pentru viața ei, o onorare a Forței Vieții care s -a exprimat prin ea şi o comemorare a trecerii în Lumea de dincolo, la vârsta de 82 de ani.

Prin lucrul la această carte îmi exprim recunoştința pentru tot ce mi-a transmis mama de-a lungul vieții:
• perseverența
• rezistența la adversități
• hotărâre şi refuzul abandonului, chiar când toate circumstanțele sunt potrivnice
• găsirea celor mai creative şi năstruşnice soluții posibile
• grija de sine („eu întâi, apoi ceilalți”, „dacă mie mi–e bine, pot să-i asist pe ceilalți să le fie bine”)
• respectul pentru viață
• arta ca mecanism de înfrumusețare a vieții (pot să cânt oricând, şi dacă mi-e bine, şi dacă mi-e rău)
• găsirea de aliați, de oameni cu care să călătore şti mai uşor şi mai eficient, în diferite momente ale vieții.
 
Pentru voi, cei care citiți această carte, un ultim cuvânt de însoțire, înainte să porniți în călătoria din poveste: viața este la fiecare pas o alegere mentală; cum gândim şi cum ne explicăm realitatea în mintea noastră, devine povestea pe care o trăim.

Povestea mamei este o ilustrație pas cu pas a acestui fapt.

Să vă bucurați de lectura cărții, a şa cum mama s-a bucurat de scrierea sa, iar eu m-am jucat cu editarea şi pregătirea sa pentru oferirea sa publică.

Lectură cu folos”