Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Visul „Fantasio”
Visul „Fantasio”
13 Aug, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
7648
Marime text
7648
Marime text
De multe ori sunt întrebat, când merg prin ţară, sau chiar aici, la Constanţa: ce mai e nou pe la Fantasio? Ce mai faceţi? Mulţi au rămas cu amintirea a ceea ce a fost acest teatru cândva. S-au mulţumit cu imaginea clădirii văzută fugitiv din autobuz sau în pagina vreunei publicaţii. La prima întrebare, le răspund cu tristeţe: oameni buni, acest teatru a fost desfiinţat în 2004! „Fantasio” nu mai există... Au rămas doar amintirile...Zilele astea au apărut câteva informaţii despre o eventuală resuscitare a brandului Fantasio. Ideile vin din partea autorităţilor (CJC) şi a presei locale. Sigur că nimic nu poate fi imposibil dacă investeşti bani mulţi, dar pregătirea deschiderii unui asemenea teatru poate dura foarte mult timp. Formatul spectacolelor de odinioară nu mai poate fi pe placul publicului actual, iar cel nou trebuie să asigure producţii moderne (supertehnicizate) de calitate, pentru toate segmentele de vârstă.
Într-un oraş cu preocupări estivale, trebuie să existe un teatru muzical de divertisment care să producă de la concerte (acelea cu artişti îmbrăcaţi elegant) cu vedete invitate, la comedii muzicale, feerii şi musicaluri, să organizeze festivaluri de gen. După 1990, spectacolele de la „Fantasio” nu mai respectau în totalitate formatul „revistă” creat de Constantin Tănase (acte, scene, succesiuni de numere, cupletul zilei etc.), simplificându-se către ceea ce exista de mult: music-hall. Au fost şi încercări foarte bune de musical, dar neîmplinite din punct de vedere tehnic. Aşa că visul este frumos, dar cu multe întrebări.
Un teatru muzical de divertisment trebuie să aibă un colectiv de bază, specializat (actori-cântăreţi, orchestră, balet) selectat riguros, cu invitaţi de marcă, cu un management specializat care să aibă în vedere strategii artistice şi economice aliniate la nivel mondial. Există destui tineri artişti în ţară şi în străinătate (de ce numai la fotbal?) care s-ar putea implica într-un asemenea demers. Și să nu uităm autorii! Au apărut nume noi care tratează subiecte actuale. Celelalte teatre constănţene nu trebuie să-şi facă probleme pentru apariţia unui teatru muzical de divertisment. Există public pentru toate!La cea de-a doua întrebare: ce mai fac? Pe unde mai sunt? Le răspund cu bucuria omului încă activ. Mă pregătesc (psihic!) pentru momentul pensionării care se apropie, în calitate de profesor, la Universitatea „Ovidius”, şi mă dedic în continuare (atât cât o vrea Dumnezeu!) profesiunii mele principale - aceea de compozitor. N-o să mai înşir aici multele evenimente în care sunt implicat, dorind să menţionez în contextul acestui articol doar două bucurii pe care mi le-am făcut cu prilejul împlinirii vârstei de 64 de ani. Prima este apariţia la Editura Muzicală a volumului „Albumul meu cu melodii”, care reuneşte 64 de lucrări, de la imnuri, cântece de iubire, cântece dedicate mării, până la cântece revuistice, toate fiind selectate din lucrările mele, peste 500, înregistrate la Uniunea Compozitorilor.
A doua bucurie este musicalul „Adio, Chiustenge!”. Dialogurile şi versurile sunt scrise de Carmen Aldea Vlad şi Florin Pretorian, iar versurile adiţionale, de Viorela Filip. Povestea este inspirată dintr-o monografie a Constanţei scrisă de Aurelia şi Ștefan Lăpuşan, precum şi din alte legende ale oraşului de la mare, şi se referă la perioada de dinaintea Războiului de Independenţă de la 1877, pe când se numea Chiustenge. Spectacolul este o comedie romantică, cu un puternic caracter multicultural. M-am adresat autorităţilor prin martie anul acesta cu gândul (ce naiv!) ca, de „Ziua Constanţei”, să aibă loc premiera. Știu ce înseamnă pregătirea unui spectacol muzical, dar mă gândeam că pentru un asemenea prilej s-ar putea găsi un buget, mai ales că noi, autorii, nu solicitam achiziţionarea lucrării.
Primăria şi CJC şi-au manifestat interesul pentru spectacol, rămânând să găsim instituţia de cultură prin care să se desfăşoare proiectul.
Opera din Constanţa ieşea din discuţie, întrucât aparţine Ministerului Culturii. Am încercat la Teatrul pentru Copii, instituţie aflată în subordonare locală, dar am fost refuzat politicos de domnul director, care mi-a spus că teatrul său nu are acest tip de spectacol în obiectul de activitate. M-am adresat apoi doamnei director de la Teatrul de Stat. Dânsa nu m-a refuzat. Aştept încă un răspuns. Au trecut doar patru luni. Vedeţi ce greu se ajunge la scenă cu un spectacol? Dar să faci un teatru?
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
