Primiţi cu „Pluguşorul“? Legenda colindei de Anul Nou, cea mai frumoasă poveste despre pâine

Într-o epocă în care omul privea cu teamă Cerul şi credea că vârcolacii se înfruptă din Soare şi din când în când muşcă şi din Lună, pâinea cea de toate zilele era principala preocupare a fiinţei umane. Aşa s-a născut datina a ceea ce numim şi astăzi „Pluguşorul“.

„Pluguşorul“ s-a născut la sat, acolo unde oamenii practicau agricultura, pentru care echinocţiul şi solstiţiul erau momente cruciale în viaţa obştilor săteşti. Din vremuri străvechi, omul a simţit nevoia să încarce de sacralitate istovitoarea îndeletnicire a obţinerii pâinii – agricultură. Aşa s-au născut formele de început ale ritualului numit astăzi Pluguşor, de la plugul care trăgea odinioară o brazdă simbolică în curţile vecinilor.

„Pluguşorul“ se cântă în dimineaţa zilei de 1 ianuarie, sau în ultima zi din an, în funcţie de regiune. Deşi „Pluguşorul“ tradiţional se regăseşte în câteva zeci de variante, acestea au multe elemente comune, fiind un obicei străvechi, transmis, pe cale orală, din generaţie în generaţie. De pildă, strofele se încheie în acelaşi mod, indiferent de zonă geografică sau de restul conţinutului cu ancestralul „Mânaţi măi!”, referire la „mânatul” boilor la arăt.

Eroul colindei este „bădica Troian”, sau Traian, amintind de împăratul Romei Traian. Se îmbină aşa rolul istoric pentru naşterea unui popor romanic în Dacia avut de împăratul Traian, care, după cucerirea Daciei, adusese o mulţime foarte mare de oameni pentru popularea oraşelor şi cultivarea ogoarelor şi statura bădiţei Troian, cel care, împărăteşte încălecat şi învesmântat (S-a sculat mai an), care „alege loc curat, de arăt şi semănat“, ducându-şi oamenii pe un pământ neatins, într-o ţară nouă precum Traian pe coloniştii romani în Daci.

Opera împăratului Traian (Bădiţa Traian), care extinde la maximum agricultura în Dacia cucerită, este conţinută şi astăzi de sătenii care mai practică agricultura de subzistenţă.
De la tocmirea plugarilor, la alegerea datei aratului în funcţie de fazele lunii, la trasul brazdei, la punerea seminţelor, la recoltat şi punerea aluatului în vatră, până la spiritele rele care acompaniază alaiul plugarilor, la mâţicile dansuri ale caprei, forme expresive ale teatrului grec în variantă traco-dacă, luate fiecare în parte, ne arată cum acum 3-4 mii de ani oamenii încercau să-şi vindece fricile trăind simbolic la sfârşit şi început de an întregul ritual al obţinerii pâinii.

Sursa foto: Adevărul.ro