Ambasadorul Statelor Unite, despre cenzura lui Radu Mazare „Cred ca Ceausescu ar fi fost mandru de el" (galerie foto + video)

Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Mark Gitenstein, a avut amabilitatea de a ne acorda, în exclusivitate, pe durata vizitei sale de două zile la Constanţa, un interviu# Cu acest prilej, Excelenţa Sa ne-a vorbit despre direcţia pe care a luat-o mass-media din România, viitorul acesteia, dar şi despre cenzura pe care primarul Radu Mazăre a aplicat-o, prin reţeaua de distribuţie a presei, împiedicând apariţia ziarului nostru la sfârşitul anului 2009

„Este clar că un asemenea gest, precum cel făcut de domnul Mazăre, demonstrează insensibilitate, încăpăţânare, şi îmi este greu să comentez un asemenea gest. Orice persoană care nu înţelege că un asemenea gest este ofensator nu merită să fie luată în serios. Cât despre acţiunile de cenzură impuse de primarul Mazăre pot spune că sunt unele dintre cele mai evidente pe care le-am văzut în România. Cred că Ceauşescu ar fi fost mândru de el", a susţinut ambasadorul Statelor Unite în România, Mark Gitenstein.

1. Aţi declarat în urmă cu câteva luni că presa din România are un stil agresiv. Care este, în opinia dumneavoastră, limita dintre agresivitatea pe care o manifesta presa şi libertatea de exprimare a presei din România?

Presa românească este foarte agresivă, din păcate a preluat lucrurile nu tocmai bune din presa americană. Acest lucru este evident mai ales în cazul presei electronice, a posturilor TV. Aşa se întâmplă în SUA cu două mari posturi, MSNBC şi Fox News. Fiecare a identificat un segment de public şi încearcă să îi ofere acestuia un anume tip de ştiri care cred că i s-ar potrivi. De pildă, dacă şi-a ales un segment de public conservator, îşi va adapta ştirile unui astfel de segment. Din păcate, nu sunt întotdeauna obiectivi. Exista multă subiectivitate în presa românească, aşa cum există şi în presa americană. Am putut observa acest lucru mai ales în timpul alegerilor prezidenţiale de anul trecut. Priveam ştirile şi observam că în funcţie de poziţia canalului de ştiri care prezenta rezultatele sondajului de la ieşirea de la vot, rezultatele erau fie pro-Băsescu, fie pro-Geoană. Aceasta indică un grad ridicat de subiectivitate a presei. Am observat şi o concentrare a presei în mâinile unor oligarhi care au interese economice şi politice. Problema nu este concentrarea presei, pentru că aceste posturi de televiziune sau publicaţii îşi pot exprima opinia liber, aşa cum se întâmplă şi în Statele Unite. Întrebarea care se pune este dacă publicul are acces la informaţii obiective şi cât de posibil este ca noi instituţii media să intre pe piaţa din România. Am observat un caz nefericit chiar aici, legat de publicaţia dumneavoastră.

Există totuşi două aspecte îngrijorătoare la presa din România. Faptul că instituţiile de stat plătesc pentru publicitatea din media şi că există unele încercări prin care se manipulează instituţiile publice de presă. Ceea ce s-a întâmplat cu ziarul ZIUA de Constanţa este îngrijorător. Acestea sunt principalele probleme ale presei din România. Ştiu că se discută oportunitatea implementării unei legi anti-trust. În România trebuie văzut dacă aceste instituţii deţin monopolul presei de aici.

2. Cum vedeţi libertatea presei în ţara noastră? Din impresiile pe carevi le-aţi format de când sunteţi în România, care este direcţia în care se îndreaptă presa autohtonă?

Depinde în totalitate de direcţia în care se îndreaptă piaţa media şi cea de afaceri din România. Aici se întâmplă acelaşi lucru care s-a întâmplat şi în SUA. Acolo, sursele de informaţie online încep să câştige teren şi acesta este un lucru bun pentru că există mai multe surse de informaţie. Dacă acest lucru se va întâmpla şi dacă noile surse media vor lua locul pieţei tradiţionale, competiţia va creşte. Dacă presa va rămâne restrânsă la formele tradiţionale, TV şi ziare, sunt îngrijorat că vor exista încercări de monopolizare a presei. De asemenea sunt îngrijorat de posibilele încercări ale autorităţilor de a controla presa. Aici, primarul a încercat să închidă un ziar. Pot fi încercări de manipulare a instituţiilor media publice, sau cele prin care autorităţile de stat pot controla prin publicitate. Personal cred că guvernul nu ar trebui să subvenţioneze ziarele sau posturile de televiziune, cu excepţia televiziunii naţionale şi a radioului naţional, care ar trebui totuşi conduse de un consiliu director independent. În cadrul televiziunii naţionale ar trebui să existe reguli clare care să interzică orice formă de influenţare a conţinutului programelor.

3. Ce părere aveţi despre faptul că primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, a apărutîn raportul Departamentului de Stat al SUA „datorită" ziarului nostru şi cenzurii pe care a aplicat-o, dar şi uniformii naziste pe care a purtat-o la o prezentare de modă?

La Facultatea de Drept am învăţat o expresie latină care s-ar traduce prin „lucrurile vorbesc de la sine". Este clar că un asemenea gest, precum cel făcut de domnul Mazăre, demonstrează insensibilitate, încăpăţânare şi îmi este greu să comentez un asemenea gest. Sunt un evreu româno-american şi cunosc ce s-a întâmplat cu rudele mele de aici şi din Republica Moldova. Orice persoană care nu înţelege că un asemenea gest este ofensator nu merită să fie luată în serios. Cât despre acţiunile de cenzură impuse de primarul Mazăre pot spune că sunt unele dintre cele mai evidente pe care le-am văzut în România. Cred că Ceauşescu ar fi fost mândru de el. Trebuie să mai spun şi altceva legat de acest subiect?!

Închiderea unui ziar, sau încercarea de a o face, cum s-a întâmplat cu ziarul dumneavoastră, este un exemplu clar de încălcare a legii anti-trust. În SUA, dacă s-ar întâmpla ce vi s-a întâmplat vouă, pagubele produse pe perioada în care ziarul nu a fost acceptat ar fi trebuit să fie achitate triplu de cei responsabili. Dacă ar fi deţinut respectivele chioşcuri de distribuţie în Statele Unite, primarul ar fi trebuit să vă plătească de trei ori pierderile înregistrate. Aşa funcţionează în realitate o lege anti-trust. Aceasta ar fi una dintre diferenţele dintre SUA şi alte ţări. Este un exemplu clar al modului în care se foloseşte controlul în mod abuziv.

Continuarea interviului în ediţia de mâine