Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
06:21 26 11 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Bolnavii, subnutriti si umiliti de rutina mortala din spitale

ro

19 Nov, 2005 00:00 1406 Marime text

Subfinantare si indiferenta

Cand intri pe holurile Spitalului Clinic Judetean de Urgenta parca faci o calatorie in timp * Conditiile de trai sunt greu de imaginat, iar personalul a intrat intr-o rutina sora cu indiferenta fata de bolnavi * Transportul hranei catre saloane se realizeaza in caldari de tabla, a caror varsta este tradata de rugina care marcheaza si trecerea anilor * Managerilor spitalelor constantene le este greu sa asigure o hrana suficienta si fara mare bataie de cap, mai ales ca si pentru achizitionarea unui sac de cartofi trebuie facuta licitatie electronica * In bucataria de la Spitalul de Boli Infectioase se lucreaza cu utilaje foarte vechi, depasite, si acestea dobandite prin bunavointa olandezilor * Plitele se strica mereu, iar celelalte aparate sunt si ele la fel de ramolite * In sanatoriul TBC, spre exemplu, bolnavii mananca prost si dorm in cearceafuri putrede * Potrivit deciziilor ministeriabililor, copiii cu varste intre 0-1 an au alocata pe zi suma de 6,5 lei, 1-3 ani - 4,65 lei, 3-18 ani - 5,2 lei * Indiferent de guvernare, situatia spitalelor si a serviciilor medicale s-a degradat continuu

Oricine a fost internat in spitalele din Romania a putut constata existenta unor conditii de spitalizare si servicii medicale apropiate de cele de campanie consemnate in cronicile de razboi. Motivele invocate pentru crunta realitate sunt de 15 ani aceleasi, lipsa banilor de la bugetul sanatatii sau redirectionarea fondurilor acumulate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate catre gaurile negre ale economiei nationale. Ratiunea pentru o astfel de atitudine tradeaza o crasa incompetenta in actul managerial, care se incearca a fi motivata prin greaua mostenire lasata de predecesori. O analiza temeinica, la zi, in privinta functionarii Spitalului Clinic Judetean de Urgenta, spre exemplu, necesita o perioada indelungata de timp si o complexitate absoluta, in concordanta cu multitudinea de probleme. Din aceste considerente ne-am oprit asupra unui aspect relativ lipsit de importanta, dar care poate reprezenta un indicator real al calitatii. Este vorba de asigurarea hranei in spital. Problema este delicata, existand un mit creat inca din perioada comunista, anume ca mancarea din spital trebuie sa fie proasta si daca ai cereri minimale, pot fi considerate pretentii exagerate. Hrana bolnavilor este pentru unii o chestiune vitala, impartindu-se in canoane stricte, in functie de specificul afectiunii. De exemplu, diabetul, o patologie care a inceput sa imbrace dimensiunile unei pandemii la nivel mondial, are reguli de regim alimentar extrem de stricte, de care poate depinde insasi viata pacientilor. Din acest considerent, multi o considera boala de lux, datorita complexitatii regimului alimentar, din hrana zilnica nefiind lipsiti cartofii sau carnea. Aceste amanunte au fost declarate de personalul bucatariei spitalului, foarte atent si bine instruit in acest sens. Pentru un neinitiat, patrunderea pe holurile SCJU poate fi considerata un act de bravura, avand in vedere mirosurile pestilentiale de mancare amestecata cu medicamente, diferite reziduuri sau mucuri de tigari. Mirosul din spital este proverbial deja. Poate pentru cei care conduc destinele institutiei, nu este relevant acest amanunt. De aceea probabil nici nu se asigura o ventilatie corespunzatoare si nu se sinchisesc de aspectul general al curateniei in spital. In concluzie, nu ne mai mira de ce Inspectia Sanitara de Stat nu si-a dat avizul pentru functionarea unitatii respective. Printr-un simplu exercitiu de bun simt se demonstreaza faptul ca tocmai institutiile care ar trebui sa ne asigure sanatatea nu au avizul sanitar. Este un lucru teribil de grav, o adevarata criza morala ce oglindeste starea generala a sistemului de sanatate constantean. Prepararea si servirea mesei reprezinta un adevarat ritual. Servirea si calitatea preparatelor scad apetitulDaca bucataria spitalului arata decent, servirea si calitatea preparatelor este execrabila. Transportul hranei catre saloane se realizeaza in caldari de tabla, a caror varsta este tradata de rugina. Asemanarea, deloc exagerata, cu recipientele intalnite in penitenciare, ii ingrozeste pe pacienti, dandu-le puternica senzatie de condamnati, odata ce au fost internati. Calitatea mancarii este raportata la costurile ei. La Sectia de Chirurgie, un singur batran se afla in sala de mese (ceilalti fiind serviti in camere). Lihnit de foame, a reusit sa termine din cateva imbucaturi cele doua feluri de mancare. In ziua respectiva se serveau portii minuscule de ciorba, avand in compozitie doi cartofi amarati si cateva boabe de orez. Al doilea fel era compus din piure din fulgi de o culoare ce prezenta nuante inchise si o bucatica de carne de maxim 20 grame. Ceea ce asigura cantitatea de proteine necesare refacerii de dupa operatie era, cu siguranta, painea din belsug. La Sectia Medicala II, niste pacienti ceva mai relaxati glumeau pe seama calitatii mancarii, despre care apreciau ca este gustoasa, dar nu vor mai dori sa testeze reteta si dupa externare. Se confirma o data in plus ca hazul de necaz este proverbial la romani. Pacientii cu situatie materiala acceptabila primesc mancare de acasa, pentru ca ratia de la spital le asigura o infometare certa. Tragismul apare atunci cand pacientii sunt din mediul rural sau nu au posibilitati materiale pentru a-si permite un asemenea lux. Mai multi pacienti, care au dorit sa ramana sub protectia anonimatului, au declarat ca, de cele mai multe ori, tocanitele nu sunt deloc consistente, predominand sosul. Aceleasi persoane au dorit sa sublinieze ca atitudinea personalului lasa mult de dorit, in special in cazul asistentelor si infirmierelor, care se comporta de parca fac un mare serviciu ca vorbesc cu bolnavii. Devin grijulii doar cand sunt stimulate de unele favoruri materiale. Hibele sistemului sunt foarte adanci si numai o reforma institutionala si morala poate oferi premisele unei reale insanatosiri. In Constanta exista in momentul de fata zeci de firme care asigura servicii de catering si care castiga din aceasta afacere sume importante de bani. Asa ca, daca pare usor sa deservesti una dintre cele mai mari unitati sanitare de pe raza judetului, iti trebuie multa pricepere sa dezvolti o afacere. Hranirea bolnavilor din spital nu tine doar de calitatea mancarii ci si de organizarea distribuirii in spital. Spre exemplu, Spitalul de Boli Infectioase isi hraneste pacientii cu ajutorul firmei lui Marian Butnaru, SC Marigen SA. Asa ca, daca este usor sa faci meniuri cu zeci de euro pentru restaurante, pizzerii sau diverse alte unitati de alimentatie publica, nu la fel se pune problema cand trebuie sa te descurci cu 4,7 lei cu care trebuie sa asiguri trei mese pe zi pentru ca aceasta este alocatia de hrana zilnica destinata unui bolnav internat in spital. In atare conditii, este foarte greu sa li asigure masa celor suferinzi, indeplinind si toate conditiile cerute de medici. Privit din exterior, acest lucru pare imposibil, desi angajatii institutiilor spitalicesti spun ca se poate. "Este greu sa faci retetare care sa se incadreze in sumele alocate si care, in acelasi timp, sa acopere cerintele medicilor: regim fara sare, pentru diabetici, pentru copii, pentru cei spitalizati la ATI. Asiguram trei mese pe zi, nu-i ingrasam pe bolnavi, asta nici medicii nu si-o doresc, dar macar au masa asigurata", declara Ion Trandafir, asistent sef la Boli Infectioase.SC Marigen SA aprovizioneaza Spitalul de Boli InfectioaseAsa cum spuneam, la Spitalul de Boli Infectioase mancarea este livrata de firma SC Marigen SA. Conform spuselor reprezentantilor unitatii, in prezent, bucataria nu mai apartine respectivei unitati, ci se afla sub tutela Spitalului Clinic Judetean de Urgenta care, la randul lui, a inchiriat-o lui Marian Butnaru. Se pare ca spitalul a ales aceasta cale pentru ca managerilor acestor institutii le este greu sa asigure o hrana suficienta si fara mare bataie de cap, mai ales ca si pentru achizitionarea unui sac de cartofi trebuie facuta licitatie electronica. "Aici apar problemele. Blocajul din sistemul sanitar ne-ar putea dobori si pe noi. Avem facturi neachitate de cateva luni", ne-au declarat angajatii. Potrivit declaratiilor directorului Casei Judetene de Asigurari de Sanatate, doctorul Liviu Mocanu, "Infectioasele" au facturi neachitate catre furnizori in valoare de circa trei miliarde de lei. Cu toate acestea, afacerea "Marigen" merge bine, chiar daca beneficiile nu vin din mancarea oferita bolnavilor. In 2004, firma a avut o cifra de afaceri foarte buna, dar rata profitului a fost mica, fiind necesare investitiile in infrastructura. In bucataria de la Spitalul de Boli Infectioase se lucreaza cu utilaje foarte vechi, depasite, si astea dobandite prin mila olandezilor. Plitele se strica mereu, iar celelalte aparate sunt si ele la fel de ramolite.Sanatoriile TBC, locuri de veci fara rezervareMancarea proasta si insuficienta nu este intalnita numai la "Infectioase" sau la SCJU. In sanatoriul TBC, spre exemplu, bolnavii mananca prost si dorm in cearceafuri putrede. In Europa, tara noastra detine suprematia la numarul de cazuri TBC. Saracia a imbolnavit de tuberculoza, in ultimul an, mii de persoane. Se preconizeaza ca in aproximativ doi ani, sanatoriile TBC vor fi desfiintate. Insa boala ramane. Pacientii mananca de putini bani pe zi si dorm in lenjerii infecte. In batranul sanatoriu de la Palazu Mare, bolnavii de tuberculoza trag in plamani un aer irespirabil. Dupa ce se externeaza, in perioada de convalescenta n-au voie sa faca efort, iar cei mai multi se pricep doar la munci fizice. N-au voie sa stea in frig, dar saracia ii obliga. Trebuie sa continue tratamentul si nimeni nu-i supravegheaza. Multi abandoneaza medicatia, se imbolnavesc din nou si se-ntorc in spital. Intre peretii coscoviti, bolnavii, nici ei nu mai stiu a cata oara au fost internati. Ei asteapta ziua externarii. Mic si uscat ca o stafida, G. C. pare nemultumit. Batranul are 74 de ani si s-a pensionat de mult. De cinci ani este bolnav de TBC. Cu toate astea, el trage la tutun. "Vreo 5-6 tigari pe zi, nu mai multe, ca e medicul de fata".Invidii de salonNea Mitica, un constantean de vreo 70 ani, rade de se prapadeste de incurcatura in care este colegul lui de salon, G. C. Isi permite, ca el s-a lasat de fumat de o luna. Ameteste, nu de alta! Inainte fuma un pachet jumate pe zi. Sprijinit intr-o mana pe cearceaful ponosit, povesteste amuzat ca obisnuia si sa bea. Votca, rom, orice "de la motorina-n sus chiar si spirt sanitar, cu apa si zahar, am baut", se lauda nea Mitica. Isi da pe ceafa basca verde. Acum s-a lasat de prostii si a inceput sa manance, chiar s-a ingrasat putin. Si n-a mai scuipat sange de-o luna. Are TBC din `72. Il mai lasa, il mai supara... Dupa 70 de ani de viata, nea Mitica a invatat sa treaca peste bune si rele cu umor. Nu numai ca nu se plange de calitatea si consistenta mancarii de la spital, ba chiar se distreaza: "Cand nu-i carne, nu e bine. E mancare de post". Si asta se intampla patru - cinci zile din sapte, spun, gravi, colegii lui de salon. Dar isi mai cumpara el, din pensia de doua milioane si-un pic, un ou, o conserva... mai trimite bani si acasa, la nevasta. La magazinele din preajma spitalelor, sunt clienti in fiecare zi deoarece bolnavii simt nevoia sa mai manance si altceva decat ce primesc in spital. Ceai, margarina si marmelada - dimineata, ciorba de zarzavat si fasole, mazare, varza sau orez - la pranz, iar seara, o bucata de sunca. O data sau de doua ori pe saptamana, masa de pranz este cu carne. In concluzie, mancarea pentru bolnavi este la fel de proasta peste tot. Spre exemplu, D. L., de 56 de ani, este bolnav de cativa ani. El a fost internat de cateva ori. A mai fost in spital si se bucura ca "acuma-i mai bine cu mancarea: ne da fasole, inainte ne dadea numai mazare si orez". Pana si medicii stiu ca de cateva zeci de mii de lei pe zi, nimeni nu se poate hrani omeneste. Potrivit deciziilor ministeriabililor, copiii intre 0-1 an au alocata pe zi suma de 6,5 lei, 1-3 ani - 4,65 lei, 3-18 ani - 5,2 lei. Bolnavii care nu sufera de afectiuni foarte grave si nu sunt nevoiti sa tina regim mananca de numai 4,7 lei, iar cei cu HIV sau SIDA de 7,2 lei. Dupa lege, mancarea zilnica a bolnavilor ar trebui sa ajunga la sumele precizate, insa au fost si perioade in care masa unui bolnav a inregistrat valori minimale, dar si zile in care nu exista nici un leu pentru mancarea pacientilor. Noroc cu rudele, care le mai aduc pacientilor de-ale gurii. In rest, Dumnezeu cu mila!
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii