Claudiu Palaz, la doi ani de mandat „Dacă sunt mulţi duşmani şi nu au valoare... pot fi mulţi, dar degeaba" (galerie foto)

1 octombrie 2009 - ziua în care Claudiu-Iorga Palaz a devenit prefectul Constanţei. Doi ani plini, care au trecut foarte repede. La doi ani de mandat, reprezentantul Guvernului în teritoriu a făcut un bilanţ al luptelor, al evenimentelor plăcute, dar şi mai puţin fericite, al disputelor publice şi... al duşmăniilor.

Aţi ajuns la doi ani de mandat. Cum au trecut aceşti doi ani şi cum i-aţi simţit?

Cum i-am simţit? Nu i-am simţit, nu mi-am dat seama că s-au dus. Dacă mă întrebaţi, vă pot spune că i-am trăit cu intensitate, că am avut o activitate foarte diversificată în toată perioada, sub toate formele. Nu mă comport doar ca un prefect normal, care stă în birou. Îmi place foarte mult să fiu prezent în teritoriu sau în teren şi îmi doresc foarte tare să rezolv problemele oamenilor şi ale instituţiilor. De câte ori am fost solicitat, chiar m-am implicat şi le-am rezolvat.

Aveţi mai mulţi duşmani acum decât aveaţi înainte să deveniţi prefect?

Cine nu are duşmani nu există (râde). Nu ştiu acum dacă importanţa sau cât de profesionist este un om, un prefect cum spuneţi dvs., s-ar măsura în duşmani... mi-aş dori să fie foarte mulţi. Nu se poate să ai numai prieteni, asta este firesc atâta timp cât ai o funcţie de conducere. Şi când ai o funcţie de conducere nu ai numai prieteni, ai şi duşmani, d-apăi în situaţia în care conduci o instituţie la un asemenea nivel. Nu ştiu dacă neapărat sunt mai mulţi duşmani. Dacă sunt, asta este, fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, la fel ca şi prietenii, dar depinde acum şi de valoarea lor. Dacă sunt mulţi duşmani şi nu au valoare... pot fi mulţi, dar degeaba. Principalul este să ai prieteni valoroşi, chiar dacă sunt puţini.

Aveţi şi ceva duşmani de top. Să ne aducem aminte că în aceşti doi ani aţi dus câteva războaie importante. Vorbim de un director de Spital Judeţean, un preşedinte de Consiliu Judeţean, un primar de Mangalia...

Ar continua lista. Nu sunt războaie. Sunt acţiuni sau luări de poziţie din partea prefectului faţă de încălcarea legii. De câte ori s-a încălcat legea sau au fost poziţii împotriva cetăţenilor, m-am poziţionat. Dacă aceste poziţionări ale unui prefect faţă de cei care încalcă legea pot fi considerate războaie, atunci au fost războaie. Eu nu am pierdut din ele până acum, sper să nu pierd nici în continuare.

Cum le veţi continua?

La fel ca până acum. Tot ce a fost am punctat. În ceea ce priveşte Mangalia... Am arătat de atâtea ori că se încalcă legea acolo. În primul rând, ce este cel mai important, ca aceste încălcări ale legislaţiei să fie arătate public. Până acum, nu toţi au avut curajul sau a fost obişnuită opinia publică să se pună batista pe ţambal, cum se spune. Eu nu sunt aşa. Atâta timp cât s-a încălcat legea şi acţiunile pe care le-a făcut cineva au fost împotriva cetăţeanului, am luat poziţie în sensul acesta, atât la Mangalia, cât şi în ceea ce îl priveşte pe Căpăţînă, cât şi în ceea ce îl priveşte pe Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean, chiar dacă el s-a supărat, chiar dacă spune că nu mă recunoaşte de prefect. Până la urmă i-am arătat că sunt prefect.

Dar, la un moment dat, aţi dat mâna cu Nicuşor Constantinescu

Da, este adevărat. Asta înseamnă că prefectul Claudiu Palaz ştie să recunoască importanţa anumitor acţiuni care sunt făcute în interesul cetăţeanului şi când sunt acţiuni făcute pentru cetăţean. Acea fotografie, cu noi doi dând mâna, a fost făcută la încheierea unui contract între CJC şi Ministerul Dezvoltării, a fost prezentă şi doamna ministru Elena Udrea şi mi se pare firesc să fiu prezent la acea întâlnire atâta timp cât fac parte din Guvernul României şi doamna ministru face parte din acest minister. Banii alocaţi nu erau ai Consiliului Judeţean, erau bani puşi la dispoziţie pentru investiţie de MDRT, de către doamna ministru Elena Udrea, şi nu este singura investiţie pe care dumneaei a realizat-o aici. Aşa este legislaţia, să se realizeze prin Consiliul Judeţean, cât o mai fi (râde). Dar, majoritatea banilor sunt veniţi de la minister. Doamna ministru a arătat încă o dată că este alături de constănţeni şi multe dintre acţiunile pe care dumneaei le-a avut au fost pentru constănţeni.

Vorbim despre doamna ministru Udrea şi despre faptul că primarul Radu Mazăre a acuzat-o în numeroase rânduri că nu ajută Constanţa. Dânsa l-a acuzat pe Mazăre că nu a accesat fonduri europene. Dumneavoastră, pe de altă parte, aţi semnat o listă pentru demiterea lui Radu Mazăre.

Da, am fost al doilea care a semnat-o. Am semnat ca cetăţean. Poziţia mea faţă de modul în care se comportă Radu Mazăre a fost exprimată prin acea semnătură. Este clar, am semnat-o ca cetăţean, nu ca prefect. Toţi m-au întrebat dacă voi implica instituţia statului în această acţiune. Exclus! Nu am cum să fac aşa ceva. Probabil doar un prefect care nu este sănătos la cap ar face aşa ceva. Este o acţiune a domnului Gigi Chiru, am fost alături de el şi i-am arătat că îi împărtăşesc această poziţie, dar, mai departe, este acţiunea dumnealui şi nu ştiu cum a decurs, nu este problema mea cum realizează această acţiune. Dar am semnat, într-adevăr. Ceea ce spune -Mazăre despre doamna ministru ştiţi foarte bine că sunt lucruri neadevărate. Mazăre nu recunoaşte niciun fel de ajutor dat din partea actualului Guvern, cu toate că Decebal Făgădău, viceprimarul, într-un interviu la dvs. în ziar a recunoscut importanţa investiţiei şi faptul că se dă drumul acestui tronson din şoseaua de ocolire a municipiului Constanţa şi că este foarte benefic pentru oraş acest lucru. Nu a făcut decât să-mi dea dreptate în ceea ce spuneam eu, dacă vă aduceţi aminte, că este important să se dea drumul acestui nod de circulaţie şi abia apoi să se vizeze alte investiţii ale Primăriei Constanţa. Rămâne acum să vedem - când i-am scos şi traficul greu de pe podul IPMC, deci nu mai are motive să spună că nu mai are cum să-l bage în reparaţii că este traficul foarte intens - ce va face cu acest pod. Va fi în stare să-l facă, pentru că doar el l-a luat de la Ministerul Transporturilor, nu altcineva?! El a vrut să-l ia, a vrut să-l facă afacere, nu a putut să-l facă afacere şi acum, ca orice lucru unde nu poate, spune că nu-l ajută nimeni. Eu spun să luăm lucrurile aşa cum trebuie şi să le ducem până la capăt, nu doar să luăm şi când nu suntem în stare să le gestionăm să spunem că e vinovat acela sau acela.

Să facem un bilanţ. De-a lungul celor doi ani, care vi s-a părut cel mai dificil moment, dar şi cel mai frumos. Am vrea să ne vorbească omul Claudiu Palaz, nu prefectul...

Dificile au fost multe. Au fost situaţii delicate. Trebuie să reuşeşti să-ţi depăşeşti sentimentele. De multe ori, ca prefect, dacă începi să gândeşti cu sufletul, cam încurci socotelile, pentru că este posibil să iei decizii şi să te pripeşti. Dar sunt acţiuni făcute cu sufletul şi cred că au fost foarte frumoase. A fost acţiunea de Ziua Europei, când am dat drumul porumbeilor în faţa Prefecturii, de fapt copiii adunaţi aici le-au dat drumul, iar acest moment a fost foarte emoţionant pentru mine. A fost o idee care mi-a venit pe loc, nu a fost planificată, şi chiar a fost impresionantă pentru toţi cei care au fost de faţă. Eu am făcut-o pur şi simplu pentru cei mici şi s-a dovedit că nu am avut porumbei să le dau câţi copii au fost. A fost un moment extraordinar pentru mine. În ceea ce priveşte acţiuni care m-au pus pe gânduri... Nu pot să spun că cei care au făcut mitinguri nu m-au afectat, nu pot să spun că accidentul de la Tuzla nu m-a afectat. Cred că, dacă ar fi o clasificare a sentimentului de tristeţe, pot spune că accidentul de la Tuzla, la care am fost prezent, a reprezentat acest lucru. Am trăit şi alături de rude, care îi aşteptau pe cei care erau implicaţi în accident. Am fost acolo şi am gestionat situaţia. Asta este viaţa, cu bune şi cu rele. Au fost nişte eroi, au căzut la datorie, şi vor rămâne aşa tot timpul. Restul acţiunilor cred că s-ar încadra între cele două sentimente, două evenimente care m-au marcat şi pe care nu le voi uita uşor, nici măcar după ce nu voi mai fi prefect.

Aţi fost ales membru al comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici. Ce reprezintă acest lucru pentru cariera dvs.? Sună puţin „cu nuieluşa"...

Nu este vorbă de nuieluşă. Nu pot să comentez. A fost o alegere, nu am solicitat în mod special. Să vă spun... Acum câţiva ani, când eram subprefect, am trecut printr-o comisie de disciplină şi trebuie să ai foarte mare discernământ în condiţiile în care iei decizii în acest sens. Sigur voi fi foarte atent la ceea ce mi se va spune şi voi gândi şi din prisma celor care vin la această comisie, nu numai din punctul de vedere al celui care face parte din această comisie, pentru că am trecut pe acolo şi ştiu ce înseamnă. La acea vreme, nu pot să spun că acea comisie a gândit real. Au fost poate şi puţin influenţaţi, dar nu vreau să comentez...