Confidentul lui Horia Macellariu

Batranul in varsta de 92 de ani a fost, pe rand, mecanic, intendent si ofiter de contrainformatii * Amintirile din tinerete ii revin cu usurinta, insa, atunci cand isi aminteste de singuratatea in care isi traieste batranetea, se poticneste usor

Ion Pralea s-a nascut pe 10 februarie 1915. Destinul lui a fost unul tumultos, el fiind imbarcat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial pe mai multe nave. Din motorist, a ajuns intendent de scara si, ulterior, ofiter de contrainformatii. Imprejurarile l-au facut sa il intalneasca pe amiralul Horia Macellariu, una din figurile marcante ale marinei romane. In anul 1938, a intrat in marina si a fost incorporat la Baza Navala si repartizat la Compania a III-a. Dupa ce a terminat Scoala de echipaj, a fost ambarcat, ca mecanic, in anul 1939, pe torpilorul Naluca. Nava se afla in portul Galati la reparatii. In septembrie, cand a inceput razboiul, a fost trimis de la Galati la Constanta, la canoniere, pe nava Stihi. Aceasta era construita in Franta si a fost singura nava care a facut ambele razboaie mondiale. Ulterior, ea a fost conservata, fiind in momentul de fata nava muzeu. Reprezentantii Ligii Navale au facut demersuri pe langa autoritati pentru ca vasul sa nu fie taiat, deoarece se afla in Santierul Mangalia si urma sa fie transformat in fier vechi. Pralea a ramas doar cateva zile pe Stihi, pentru ca in acea perioada a murit Regina Maria si a fost selectat in Compania de Onoare care a participat la funeraliile reginei. In aceste zile, Stihi a plecat la Balcic unde a stat toata vara. Pralea a plecat dupa vapor si a ramas timp de trei luni acolo, dupa care s-a intors in tara, Stihi a fost bagat la reparatii generale, iar el a fost repartizat pe canonierul Ghiculescu. Nava a facut misiuni de patrulare intre Gura Portitei si Tuzla dupa baraj. Nici pe aceasta nava Pralea nu a stat prea mult, fiind mutat pe Lepri. Vasul facea escorta de convoaie pana la Sevastopol. In aceasta perioada, ei au insotit peste 120 de convoaie care cuprindeau nave romanesti, nemtesti si unguresti. Acestea transportau provizii, armament si munitie. Si se intorceau cu bolnavi, raniti sau cei care erau schimbati. Pralea a participat si la evacuarea din Crimeea, coordonata de Horia Macellariu, inceputa in aprilie si terminata pe 13 mai. In tot acest timp, au fost adusi aproximativ 116.0000 de oameni. Evacuarea nu a fost simpla, pentru ca rusii atacau navele cu aviatia Intalnirile cu Macellariu Prima data cand Pralea l-a zarit pe amiral a fost in anul 1941, cand era comandantul fortelor navale si a venit in port, cand a acostat distrugatorul Regina Maria. A doua oara a fost in luna august 1944, in dana 6 a portului Constanta, unde acesta s-a intalnit cu viceamiralul Brinkmann. Pralea si colegii lui s-au ascuns la un adapost de la scoala navala, deoarece deja rusii incepusera sa bombardeze portul. Pe data de 20 august, in timpul teribilului bombardament asupra Constantei, Pralea se afla in fata la gara maritima unde muncea la un iaht cu mai multi colegi de-ai lui. In momentul in care a inceput bombardamentul, s-au ascuns in dana 9 intr-un adapost. La 23 august, Macellariu a plecat la Bucuresti si de atunci nu a mai auzit o perioada de el. Dupa incheierea razboiului, destinul l-a purtat si pe Pralea la Bucuresti. Nu a mai putut ramane in armata pentru ca fusese descoperit ca in tinerete a participat la mai multe manifestari ale legionarilor. In Capitala, cu ajutorul unui var, si-a gasit de lucru ca intendent la un bloc situat langa Casa Corpului Didactic. Soarta a facut ca amiralul sa locuiasca in acelasi imobil, la etajul trei, in garsoniera unei verisoare. Prima intalnire dintre cei doi a fost pe scarile blocului, insa nu au discutat. Intr-o alta zi, amiralul a coborat cu verisoara lui, care l-a prezentat pe Pralea ca fiind marinar. De atunci, intre ei s-a legat o prietenie, intendentul urcand de multe ori in garsoniera, la amiral. Acesta isi plangea soarta, fiind dezamagit, pentru ca ajunsese sa aiba o ghereta in Piata Obor, unde vindea fan. Discutiile dintre cei doi au continuat seara de seara, saptamani bune, pana cand Pralea a fost anuntat de portarita imobilului ca amiralul a fost luat de o potera. El a fost judecat de comunisti, dar a fost gasit nevinovat si i s-a dat drumul. In aceasta perioada, Pralea a fost ajutat de un cunoscut si a ajuns la scoala de la Breaza, de unde a iesit ofiter de contrainformatii. De acum inainte, drumurile celor doi s-au separat. A mai existat un telefon din partea lui Macellariu, care, la iesirea din inchisoare, a aflat ca fostul mecanic se mai interesa de soarta lui. La telefon a raspuns nevasta lui Pralea. Acesta i-a spus sa ii transmita amiralului ca nu este acasa. Macellariu si-a dat seama ca Pralea are telefonul ascultat si i-a transmis ca el se plimba a doua zi pe la ora 10.00 prin fata cinematografului Aro. Pralea nu a rezistat ispitei si s-a dus a doua zi in zona, insa timp de jumatate de ora, a mers pe trotuarul opus si l-a privit pe Macellariu fara a discuta cu el. De atunci, cei doi nu s-au mai vazut niciodata.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}