Cristian Adi Hagea de la CJ Constanța câștigă procesul cu OTP Bank privind clauzele abuzive din contract. Dosarul este în apel

 
Dosarul 19328/212/2019 înregistrat pe 16 iulie 2019 la Judecătoria Constanța a ajuns în stadiul procesual de apel la Tribunalul Constanța, după formularea făcută de pârâtul OTP Bank Romania SA – sucursala Constanța.
 
Banca a fost dată în judecată de Hagea Cristian Adi, anagajat în Consiliul Județean Constanța care face parte din personalul care administrează sau implementează programe ori proiecte finanțate din fonduri externe sau din fonduri bugetare. Pe deasupra, el este și inspector al Direcției Generale Administrarea Domeniul Public și Privat – Autoritate Județeană de Transport, după cum se arată pe portalul Consiliului Județean Constanța.
 
Obiectul dosarului este „acțiune în constatare clauze abuzive”.
 
În primă instanță, cauza a fost soluționată la termenul din 27 septembrie 2024, când magistrații Judecătoriei Constanța au admis în parte cererea lui Hagea Adi Cristian.
 

 
Pe 19 noiembrie, banca a făcut apel, iar acum speța este în atenția Tribunalului Constanța. Termenul de judecată nu a fost anunțat deocamdată.
 
Povestea dosarului
 
Conform informațiilor de pe rejust, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 16.07.2019, reclamantul ##### ######## ### a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ### #### ####### S.A. prin ######### ### #### ####### S.A. – SUCURSALA CONSTANŢA, să se constate existenţa unor clauze abuzive în contractul de credit ipotecar nr. C2202######### din 26.05.2006 la art. 6.1, art. 6.4, art. 8.2, art. 8.7 şi art. 15.1, obligarea pârâtei la eliminarea acestora şi la restituirea sumelor achitate urmare a acestora, actualizate cu dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume şi până la data restituirii efective, să se dispună îngheţarea (stabilizarea) cursului de schimb valutar CHF/RON la valoarea de la data încheierii contractului şi efectuarea plăţilor la cursul valutar de la data încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit ipotecar nr. C2202######### din 26.05.2006, obligarea pârâtei la precizarea clauzei privind dobânda în contractul de credit ipotecar nr. C2202######### din 26.05.2006, prin definirea elementelor componente şi a cuantumului acestora, iar modificarea să se realizeze exclusiv în funcţie de indicele de referinţă ##### (CHF) la 3 luni şi de marja fixă a băncii.

 
Ce a reținut instanța
 
În fapt, între reclamantul ##### ######## ###, în calitate de împrumutat, pe de o parte, şi pârâta ### #### ####### S.A. prin ######### ### #### ####### S.A. – SUCURSALA CONSTANŢA, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. C2202######### din data de 26.05.2006, pe o perioadă de 360 de luni, având ca obiect acordarea sumei de 30.000 CHF cu titlu de împrumut.
 
Art. 6.1 din contract prevede că dobânda datorată băncii este una revizuibilă, în conformitate cu art. 6.2 – 6.4. Potrivit art. 6.2, până la data de 30.06.2008, rata dobânzii era în procent de 4,99%.
 
Conform art. 6.3, începând cu data de 01.07.2008, rata dobânzii urma să fie calculată ca fiind ##### la 3 luni + 5,5%.
 

Prin art. 6.4 s-a stabilit că, începând cu data de 01.07.2008, banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii în funcţia de politica băncii şi de evoluţia indicatorului ##### la 3 luni.
 
Potrivit art. 8.2, pentru creditul acordat, comisionul de acordare era în cuantum de 750 CHF. Art. 8.7 prevede posibilitatea băncii de a modifica nivelul taxelor şi comisioanelor fără consimțământul celeilalte părţi. În conformitate cu art. 15.1 din contract, „Nerespectarea de către Client a oricărei obligaţii asumate prin prezentul Contract şi/sau contractele accesorii acestuia constituie un caz de culpă şi acordă Băncii dreptul de a declara întregul credit scadent anticipat şi de a lua orice măsură pe care o consideră necesară pentru a-şi recupera pagubele cauzate în acest mod, iar ca efect, prezentul contract se consideră desfiinţat de plin drept, fără intervenţia vreunei instanţe de judecată, fără alte formalităţi de punere în întârziere/somaţie sau orice altă formalitate prealabilă, cu excepţia notificării prevăzute de art. 15.3 şi 15.5.”
 
Instanţa reţine că, în principiu, comisioanele, indiferent de natura şi scopul perceperii lor, nu se circumscriu noțiunii de obiect principal al contractului, acestea fiind prestații accesorii, care nu sunt de esența contractului de credit. Comisioanele au rolul acoperirii costurilor unor servicii prestate de bancă pe parcursul derulării contractului de credit. Aşadar, acestea țin de executarea contractului, iar nu de încheierea acestuia, neputând fi astfel subsumate noțiunii de obiect principal al contractului, obiectul fiind definit odată cu încheierea contractului, în funcție de voința ###### # ########.
 
Referitor la art. 6.1 – 6.4 din contract, instanţa reţine că aceste prevederi contractuale reglementează tipul de dobândă remuneratorie pe care banca o percepe împrumutatului, respectiv o dobândă variabilă. Dobânda variabilă în sine nu este abuzivă, băncile având dreptul să perceapă un atare tip de dobândă.
 
De asemenea, aceste clauze contractuale sunt redactate într-un limbaj clar, inteligibil, împrumutatul putând înțelege faptul că ulterior datei de 30.06.2008 rata dobânzii urma să fie variabilă. Pe de altă parte, clauza referitoare la formula de calcul a dobânzii variabile, denumită în contract dobândă revizuibilă, nu cuprinde în totalitate criterii clare şi inteligibile care să îi permită consumatorului să prevadă consecințele economice ale aplicării mecanismului de indexare a dobânzii, de vreme ce unul dintre criteriile de referinţă, respectiv ,,politica Băncii” este vag şi imprecis.
 
În concluzie, clauza referitoare la mecanismul de determinare a dobânzii variabile din prezenta cauză nu este exclusă de la controlul caracterului abuziv.
 
Ce a reținut față de mecanismul de determinare a dobânzii variabile
 
Referitor la mecanismul de determinare a dobânzii variabile, aşa cum s-a reţinut anterior, clauza care permite băncii să modifice rata dobânzii variabile în funcție de politica Băncii prezintă un caracter vag şi imprecis. Clauza lasă, practic, momentul şi modalitatea în care se modifică dobânda la discreția pârâtei, punând consumatorul în situaţia de a nu avea, la data încheierii convenției, reprezentarea cazurilor în care banca ar putea aplica această clauză în relaţiile contractuale.
 
De asemenea, clauza acordă posibilitatea pentru bancă de a stabili costuri suplimentare fără nicio formulă obiectivă de calcul, fără ca împrumutatul să poată verifica dacă acestea sunt sau nu datorate în temeiul clauzei respective. Această clauză creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar bunei-credințe, întrucât modalitatea de redactare a clauzei analizate face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă indexarea dobânzii este judicios dispusă şi dacă era necesară şi proporțională scopului urmărit la încheierea contractului.
 
În concluzie, clauza care permite băncii să modifice procentul de dobândă, ,,în funcție de politica Băncii” este abuzivă.
 
Ce a reținut față de comisionul de acordare a creditului
 
Referitor la comisionul de acordare a creditului, instanţa reţine că acesta a fost stabilit în sumă fixă, având un cuantum rezonabil prin raportare activităţile pe care le implică acordarea unui împrumut.
 
În concluzie, comisionul de acordare a creditului nu are caracter abuziv. În consecinţă, este neîntemeiată şi solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu în baza contractului de credit.
 
Ce a reținut față de clauza de modificare a taxelor și comisioanelor
 
Şi clauza care permite pârâtei să modifice nivelul taxelor şi comisioanelor fără consimțământul reclamantului este abuzivă.
 
Pârâta nu a furnizat nicio explicaţie pentru introducerea în contract a unei asemenea clauze care, practic, îi permite să modifice în mod unilateral şi discreţionar nivelul taxelor şi comisioanelor.
 
De asemenea, contractul nu permite reclamantului să rezilieze imediat contractul, ca urmare a modificării de către reclamantă a nivelului taxelor şi comisioanelor.
 
În ceea ce priveşte clauza cuprinsă în art. 15.1 din contract, referitoare la posibilitatea declarării scadenţei anticipate ca urmare a nerespectării oricărei obligaţii asumate de împrumutat, menţionată de reclamant în finalul cererii de chemare în judecată, instanţa observă că reclamantul nu a indicat niciun motiv pentru care a apreciat că această clauză este abuzivă, rezumându-se la a o enumera în petitul din finalul cererii introductive. Clauza denunţată reprezintă un pact comisoriu prin care părţile au convenit că, în cazul neexecutării obligaţiilor asumate prin contract de către împrumutat, banca are dreptul să rezoluţioneze contractul, cu consecinţa desfiinţării retroactive.
 
Decizia privind eliminarea clauzelor
 
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la eliminarea clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
 
Din punct de vedere fizic, instanța nu poate elimina clauzele abuzive din contract și nici nu ar exista vreun interes practic pentru a obliga pârâta la o asemenea conduită. Pentru reclamant este suficient că, din punct de vedere juridic, cele două clauze constatate nule absolut nu vor mai produce niciun efect pentru viitor, iar pentru trecut se vor șterge toate efectele produse.
 
Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în baza clauzelor abuzive, actualizate cu dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume şi până la data restituirii efective.
 
Din informaţiile puse la dispoziţie de pârâtă şi de expert (în toate cele trei lucrări) reiese însă că marja de 5,5% nu s-a modificat, banca neaplicând clauza declarată abuzivă. De asemenea, nu s-a făcut dovada că banca ar fi aplicat art. 8.7 din contract şi că s-au achitat sume de bani în baza clauzei declarate abuzive.
 
Cât priveşte solicitarea de obligare a pârâtei la precizarea clauzei privind dobânda în contractul de credit ipotecar nr. C2202######### din 26.05.2006, prin definirea elementelor componente şi a cuantumului acestora, iar modificarea să se realizeze exclusiv în funcţie de indicele de referinţă ##### (CHF) la 3 luni şi de marja fixă a băncii, instanţa reţine că prin dispariţia juridică a criteriului politicii băncii, formula de calcul a ratei dobânzii variabiale a devenit ##### la 3 luni + 5,5%, formulă de calcul ce respectă prevederile legale în vigoare, nefiind necesară precizarea niciunui element.
 
Instanţa reţine că prin cererea de chemare în judecată s-a mai solicitat să se dispună îngheţarea (stabilizarea) cursului de schimb valutar CHF/RON la valoarea de la data încheierii contractului şi efectuarea plăţilor la cursul valutar de la data încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit ipotecar nr. C2202######### din 26.05.2006, în temeiul impreviziunii.
 
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au invocat, în esență, faptul că, pe parcursul executării contractului, cursul de schimb al monedei CHF a înregistrat o apreciere substanțială prin raportare la moneda națională, fiind aproape dublu faţă de data încheierii contractului de credit, aspect care a cauzat o onerozitate sporită a obligațiilor lor prin comparație cu cele ale băncii, şi pe care nu ar fi putut să îl prevadă la data încheierii contractului. Această susținere a reclamantului este corectă, aspect care rezultă din simpla analiză a istoricului cursului de schimb al monedei CHF din perioada 26.05.2006 (data încheierii contractului de credit – 2,26 lei) – 16.07.2019 (data sesizării instanţei – 4,28 lei) publicat pe site-ul Băncii Naționale a României.
 
Aprecierea excesivă a valorii în lei a francului elvețian a reprezentat un eveniment absolut imprevizibil pentru reclamanţi la data încheierii contractului, în condițiile în care, din analiza istoricului cursului de schimb al acestei monede aferent perioadei 03.01.2005 (data începând de la care ##### Națională a României oferă grafice cu evoluția cursului valutar) – 26.05.2006, rezultă că acesta nu a înregistrat fluctuații anormale, înregistrând variații cuprinse în intervalul cca. 2,1 RON/CHF – 2,5 RON/CHF, atât în sens ascendent cât şi în sens descendent.
 
Mai mult, şi ulterior datei de 16.07.2019 s-a menținut tendința ascendentă a cursului de schimb CHF/RON, care nu a mai scăzut sub 4,2 RON/CHF. În concluzie, instanţa reţine că aprecierea cursului monedei CHF de peste 80% faţă de data încheierii contractului de credit a reprezentat un eveniment absolut imprevizibil şi neimputabil reclamanților, care a condus la dezechilibrarea vădită a prestațiilor celor două părți contractante, în defavoarea consumatorilor.
 
Instanța mai reține că prin adaptarea contractului nu se poate ajunge la dezechilibrarea acestuia în defavoarea creditoarei. Prin urmare, soluția adecvată şi echitabilă implică suportarea în mod egal de către creditoare şi de către debitor a aprecierii excesive a cursului de schimb al monedei CHF, în ceea ce privește creditul total rămas de rambursat la data introducerii cererii de chemare în judecată, prin calcularea cursului de schimb valutar pentru 1 CHF ca medie aritmetică între cursul de schimb valutar publicat de B.N.R. la data încheierii contractului de credit (26.05.2006) şi cursul de schimb valutar publicat de B.N.R. la data plăţii.
 
Sursă text: Rejust și Portal Just
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și:
Declarații de Avere Constanța Cristian Adi Hagea, din cadrul CJ Constanța deține un teren. un apartament și o mașină (DOCUMENT)