Cum a fost realizat primul pod hobanat pe un drum naţional din România Podul de la Agigea şi impresionanta sa poveste, de la proiectare la construcţie

Execuţia podului de la Agigea a început în anul 1980. Colectivul de proiectare a fost compus din 8 ingineri, 4 tehnicieni proiectanţi şi 3 desenatori  

Podul de la Agigea, amplasat peste Canalul Dunăre - Marea Neagră, pe DN 39, la kilometrul 8 + 988 de metri, a fost şi, potrivit unora, încă mai este o „minune inginerească”. Graţie Institutului de Proiectări Transporturi Auto, Navale şi Aeriene (IPTANA) - instituţie ce a elaborat atât studiul tehnico-economic, dar şi proiectul tehnic, precum şi întreaga documentaţie de execuţie, ZIUA de Constanţa prezintă, în această ediţie, detalii impresionante legate de podul de la Agigea. Spre exemplu, puţini ştiu faptul că podul de la Agigea este primul pod hobanat (sistem constructiv care permite traversarea unui obstacol având suprastructura compusă dintr-o grindă continuă pe reazeme elastice, ancorate de unul sau mai mulţi piloni prin intermediul unor cabluri de oţel, dispuse liniar), realizat pe un drum naţional din România, în cazul nostru DN 39. Conform oficialilor de la IPTANA, podul de la Agigea are lungimea totală de 290 de metri, structura hobanată având 246,65 de metri lungime. Deschiderea peste canalul navigabil este de 162,5 metri. Aceasta a fost, până în anul 2002, cea mai mare deschidere de pod rutier realizată în România. Înainte de proiectarea, respectiv execuţia podului de la Agigea, în Europa, mai fusese realizat un pod hobanat peste Dunăre, la Bratislava (Cehoslovacia). În ţara noastră, în ultimii ani, au fost realizate şi se află în exploatare trei poduri de acest tip, cel mai cunoscut fiind Pasajul Basarabi din Bucureşti.

Pentru proiectarea Canalului Dunăre Marea - Neagră şi a lucrărilor conexe şi colaterale acestuia, IPTANA a organizat o secţie de proiectare complexă, sub conducerea şefului de proiect al întregului obiectiv - inginerul Chiriac Avădanei. Această formaţiune de proiecte a fost formată din zece colective specializate, potrivit principalelor genuri de lucrări ce urmau să fie proiectate/realizate la canalul navigabil. Soluţiile constructive pentru toate lucrările ce compun obiectivul Canal Dunăre - Marea Neagră, inclusiv pentru podul de la Agigea, au fost prezentate şi susţinute tehnic şi economic la organismele de avizare şi la conducerea statului de către şeful proiectului complex şi aprobate prin decretul nr. 300/1978. Colectivul de poduri rutiere din cadrul secţiei pentru Canalul Dunăre - Marea Neagră a fost constituit din 8 ingineri, 4 tehnicieni - proiectanţi şi trei desenatori. Şeful acestui colectiv, care a asigurat coordonarea activităţii de proiectare poduri rutiere a fost inginerul Nicolae (Rene) Dumitrescu. Pentru cele patru poduri mari peste calea navigabilă a fost desemnat un şef de proiect de obiectiv care să se concentreze asupra soluţiei tehnice şi a tehnologiei de realizare. Pentru podul peste canalul navigabil a fost numit şef de proiect inginerul Octavian Strâmbu. Soluţiile constructive şi dimensionarea principalelor elemente ale celor patru poduri peste canalul navigabil au fost efectuate în perioada 1974 - 1978 însă proiectele şi detaliile de execuţie au fost elaborate în continuare până în anul 1982. Acelaşi colectiv, în perioada 1974 - 1982, a întocmit documentaţia tehnică, în toate fazele de proiectare, pentru şase poduri din beton armat pe drumurile naţionale afectate de construcţia canalului şi un pasaj superior peste linia ferată dublă Bucureşti - Constanţa, toate însumând o lungime de 387 de metri, 25 de poduri peste văile afluente la canal situate pe drumurile de acces la obiectivele acestuia şi pe drumurile pentru intervenţii de urgenţă din lungul canalului, însumând o lungime totală de 689 de metri, şi 18 poduri şi şase pasaje superioare peste calea gerată, realizate tot provizoriu, cu elemente demontabile, din beton armat.

Şeful proiectului de la Agigea a fost inginerul Octavian Strâmbu

Lungimea totală a podurilor şi a pasajelor provizorii a fost de 757 de metri. Aceste lucrări au fost necesare pe timpul execuţiei obiectivului pentru transportul pământului excavat şi a materialelor de construcţie. Este de precizat că, pe toată perioada de execuţie, şefii proiectelor de obiectiv, şeful colectivului de proiectare a podului şi şeful proiectului complex au fost prezenţi pe şantier la lucrările aflate în execuţie cel puţin trei zile pe săptămână pentru a acorda asistenţa şi consultanţa tehnică necesară.
Potrivit documentarului trimis redacţiei noastre de directorul general al IPTANA, dr. Ing. Cornel Martincu, şeful colectivului de proiectare în perioada 1974 - 1984 a podurilor rutiere aferente Canalului Dunăre - Marea Neagră a fost inginerul Nicolae Dumitrescu, iar şeful proiectului pentru podul hobanat de la Agigea a fost inginerul Octavian  Strâmbu. Asta în timp ce coordonarea lucrărilor de execuţie pentru toate podurile aferente canalului navigabil, inclusiv pentru podul de la Agigea, a fost asigurată de inginerul Ionel Nan, director general adjunct al Centralei de Construcţii Dunăre Marea Neagră, şi de către inginerul Ludovic Demeter, director tehnic în aceeaşi centrală. Execuţia lucrărilor la podul de la Agigea a fost încredinţată unor unităţi specializate, astfel: infrastructura podului, inclusiv fundaţiile pe coloanele forate cu diametrul de 1.500 de milimetri şi pilonul pentru ancorarea hobanelor au revenit Întreprinderii de Construcţii Hidrotehnice Constanţa - director inginer Laurenţiu Ţoringhibel, inginerul Mircea Herbei şi inginerul Aurel Clim, şeful şantierului; tablierul metalic a fost confecţionat de către Uzina Metalurgică Moreni - execuţia lucrărilor, din partea constructorului general, a fost coordonată de către inginerul Gheorghe Popescu (Gelu), în timp ce hobanele au fost produse de către Atelierele Blejoi ale CCF Bucureşti - coordonatorul lucrărilor fiind inginerul Duminecă D. Montajul, respectiv asamblarea suprastructurii metalice pe şantier şi lansarea acesteia în deschiderile podului au fost realizate de Întreprinderea de Poduri Basarabi din Centrala de Construcţii a canalului navigabil (inginer Gheorghe Popescu, inginer Dimciu Mihale şi inginer Iordan Manea), iar realizarea plăcii carosabile din beton armat pe structura metalică, precum şi a sistemului rutier a revenit şantierului condus de inginerul Aurel Clim. Execuţia podului de la Agigea a început în anul 1980 prin realizarea unei traversării provizorii, care să permită asamblarea amplasamentului pentru construcţia viitorului pod, fără a se întrerupe circulaţia pe DN 39 şi care, în acelaşi timp, să permită execuţia nestingherită a lucrărilor la avanportul amonte al ecluzei Agigea.

S-a lucrat în două schimburi

Între anii 1981 şi 1982, şantierul condus de inginerul Clim a executat fundaţiile podului, cu cele 40 de coloane forate şi elevaţiile respective, precum şi pilonul înalt de 70 de metri. S-a lucrat în două schimburi, în total 35-40 de muncitori pe schimb. Supravegherea lucrărilor a fost asigurată de către tehnicianul Mihai Carastere, iar la realizarea pilonului o importanţă contribuţie a avut-o Elias Regep. În anul 1983 a fost montat şi lansat în deschidere tablierul metalic, a fost realizată placa de carosabil din beton armat şi sistemul rutier pe pod. În trimestrul trei al anului 1983 a început punerea sub tensiune a hobanelor. Această activitate a fost atent supravegheată de către inginerul Cornel Rusu de la INCERTRANS şi de către inginerii Nicolae Dumitrescu şi Octavian Strâmbu de la IPTANA . Podul a fost supus încercărilor şi verificărilor corespunzătoare sub un convoi de calcul, după care, în aprilie 1984, a fost deschis circulaţiei. Potrivit IPTANA, lucrările de construcţie ale podului de la Agigea au durat efectiv patru ani.               
Notă: În finalul articolului, aducem încă o dată mulţumiri colectivului IPTANA pentru materialul documentar pus la dispoziţie.