Decizia este definitivă Gabriela Bucovală rămâne inspectorul şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa

Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României au respins, ieri, acţiunea Ministerului Educaţiei Naţionale formulată împotriva deciziei Curţii de Apel Constanţa, din data de 29 ianuarie 2018, prin intermediul căreia Zoia Gabriela Bucovală a fost repusă în funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa. Decizia Înalta Curţi este definitivă.
 

Povestea din instanţă

 
Pe data de 23 octombrie 2017, Zoia Gabriela Bucovală a chemat în instanţă Ministerul Educaţiei Naţionale şi a solicitat suspendarea executării unui act administrativ.
 
Pe data de 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr.4699/18.08.2017 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale până la pronunţarea instanţei de fond. Decizia Curţii de Apel a fost contestată de Ministerul Educaţiei Naţionale la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, instanţă care a menţinut decizia magistraţilor din Constanţa.
 

Motivarea 

 
În motivarea deciziei, Beatrice Mariş, judecător al Curţii de Apel Constanţa învestit cu soluţionarea cauzei, a reţinut că, „la data de 18 august 2017, pârâta (n.r. Ministerul Educaţiei Naţionale) a emis Ordinul nr.4699 prin care, la art. 1, s-a dispus revocarea reclamantei (n.r. Zoia Gabriela Bucovală) din funcţia de inspector general al Inspectorului Şcolar al Judeţului Constanţa, începând cu data de 4.09.2017.
 
„Prin art. 2 s-a dispus încetarea cu aceeaşi dată a Contractului de Management nr. (…)/19.08.2015 încheiat între reclamantă şi MEN pentru funcţia de inspector şcolar general al ISJ Constanţa. În preambulul ordinului a cărui suspendare se solicită, se invocă faptul că măsura de încetare a contractului de management are la bază referatul nr. 1899/D.G.M.P./18.08.2017 privind încetarea contractului de management din care rezultă încălcarea gravă a prevederilor art. 7, pct. 1 din contractul de management nr.(…)/19.08.2015, precum şi a dispoziţiilor art. 19, alin. 1, coroborate cu cele ale art. 9, lit. c) şi ale art. 7, pct. 1 din Anexa OMECT nr. 5557/2011. Reclamanta, în calitate de persoană vătămată, a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004. În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 4699/18.08.2017“, potrivit motivării.
 
Curtea a constatat că „susţinerile reclamantei (n.r. Zoia Gabriela Bucovală) constituie aspecte care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, motivele invocate având caracterul unor indicii aparente care să răstoarne cu uşurinţă, în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, prezumţia de legalitate a actului administrativ“.
 
„Astfel, Curtea observă că referatul nr. 1899/D.G.M.P./18.08.2017 în baza căruia s-a dispus luarea măsurilor de revocare din funcţie a reclamantei şi încetarea contractului de management a fost întocmit la aceeaşi dată cu emiterea ordinului prin care s-au luat aceste măsuri, respectiv 18.08.2017, şi nu a fost comunicat reclamantei. De asemenea, notificarea nr. 9900/18.08.2017 prin care s-a constatat încetarea contractului de management a fost comunicat reclamantei în aceeaşi zi în care s-a dispus şi luarea măsurilor de revocare din funcţie şi de încetare a contractului de management prin emiterea ordinului, respectiv 18.08.2017“, se mai arată în motivare.
 
Tot potrivit actelor oficiale, „întocmirea referatului care a stat la baza emiterii ordinului prin care s-a luat măsura revocării şi încetarea contractului, precum şi notificarea cauzelor ce au determinat luarea acestor măsuri în aceeaşi zi cu emiterea ordinului sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, în condiţiile în care art. 9, lit. c din contractul de management impune în sarcina pârâtei obligaţia de a notifica revocarea din funcţie de către ministrul educaţiei pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor prevăzute de lege şi de contractul de management cu minimum 15 zile înainte de aplicarea măsurii, dispoziţie ce reprezintă o garanţie pentru manager că măsura revocării, de o gravitate deosebită, este adusă la cunoştinţa acestuia într-un termen rezonabil pentru respectarea dreptului la apărare“.

 
Totodată, Curtea de Apel a constatat că actul administrativ a cărui suspendare se solicită nu era semnat de ministrul Educaţiei Naţionale, Ordinul nr. 4301/ 30.06.2017, prin care se deleagă unui secretar de stat competenţa de a semna, în calitate de reprezentant legal, actele juridice ce privesc activitatea ministerului în locul ministrului Educaţiei, în absenţa acestuia, nefiind apt a înlătura aparenţa de nelegalitate în lipsa dovezii imposibilităţii obiective a ministrului de a semna actul.
 
„Prin urmare, în condiţiile unei examinări sumare a aparenţei dreptului, din datele şi informaţiile din dosar se reţine că există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ. De asemenea, Curtea reţine că şi condiţia pagubei iminente, definită de art. 2, alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită, revocarea contractului de management fiind de natură a împiedica exercitarea atribuţiilor şi a activităţilor ce fac parte din calendarul mobilităţii personalului didactic de predare în învăţământul preuniversitar pe anul 2018-2019, activităţi ce implică repartizarea posturilor rămase vacante, organizarea concursurilor de ocupare a posturilor didactice, repartizarea posturilor didactice, cu asigurarea transparenţei procesului de încadrare, selecţie şi recrutare a personalului didactic, activităţi cu impact deosebit asupra funcţionării în condiţii normale a instituţiei şi învăţământului la nivel judeţean“, conform motivării.
 
Constatând îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 4699/18.08.2017 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale până la pronunţarea instanţei de fond. Pe cale de consecinţă a admiterii cererii de suspendare, cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtei formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa a fost respinsă, ca nefondată.