Giurgiucanu, procuristul latifundiar "descendent" al Movilestilor

"Nu imi pot permite sa irosesc nici o secunda pentru a aduce mangaiere sufletelor chinuite ale Movilestilor. Fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii imi este dramuita/.../ Tremur de frig in bucataria cat un culoar incercand sa scriu cat mai scurt, cat mai eficient, unui personaj pe care nu-l cunosc, nestiindu-i nici numele" Ivonna Buzescu-Movila. Acest fragment spune aproape totul despre cam ce simtea descendenta lui Ioan Movila in ultimii ani de viata.In trei episoade publicate de la inceputul lunii am incercat o scurta descriere a istoriei zbuciumate a familiei Movila. Autoarea, Aurelia Lapusan, a cunoscut-o indeaproape pe Ivonna Buzescu-Movila, ultima dintre nepoatele lui Ioan Movila care a trait in tara, la Constanta. Rezultatul acestei relatii s-a materializat intr-o interesanta monografie a orasului Techirghiol. De altfel, istoria familiei Movila atat de strans legata de orasele Techirghiol si Eforie este relatata de Aurelia Lapusan in paginile acestei carti. Pentru a intelege cine a fost de fapt Ioan Movila incercam un scurt remember ce cuprinde fragmente din articolele publicate anterior sub semnatura Aureliei Lapusan.Ioan Movila s-a nascut in 1846 la Bucuresti. Celebrul latifundiar provine dintr-o veche familie de domnitori si boieri ai Moldovei. Doctor in drept in Italia, procuror si judecator la Tribunalul Vlasca, mai apoi presedinte al Tribunalului Galati, deputat, apoi prefect al judetului Braila, Movila a fost, incontestabil, o mare personalitate a timpului. El a facut pasiunea vietii sale pentru lacul Techirghiol dupa ce un doctor englez i-a expus calitatile miraculoase ale namolului din acest lac ce fusesera expertizate in laboratoare din Albion. Si-a vandut averea si a venit in Dobrogea. A cumparat teren in toata zona litorala intre Constanta si Mangalia. A avut domenii intinse in apropierea orasului Constanta, Mangalia, Eforie si Techirghiol. Pe 20 septembrie 1899, Ioan Movila a inaugurat statiunea ce-i va purta scurt timp numele: Movila - Techirghiol. Nu l-a obligat nimeni pe Movila sa cumpere. Dar el a cumparat de la stat toata suprafata pe care se afla astazi Eforie Sud si partea de Techir=ADghiol, fostele bai Movila, mai apoi Carmen Silva, cu patru bani metrul patrat. Pamantul cumparat era compus din suprafete mari pe care Ioan Movila a gasit serpi, pietre si un pustiu dobrogean. In jurul lacului, pe oricare parte, terenul era sterp, ciulini, doar ici-colo case sarace. Movila a pornit de la canalizare, parcelare, electrificare, apoi a inaltat cele doua mari hoteluri. Nu se pot evalua cu exactitate eforturile pe care le-a cerut ridicarea statiu=ADnii pe un loc gol. Din pacate, pe 13 ianuarie 1904, Ioan Movila a murit rapus de o pneumonie galopanta. A fost ingropat la Bucuresti, in cimitirul Bellu, apoi adus la Biserica Sfantul Ioan din Eforie unde odihneste si in prezent. Elena Movila, sotia lui Ion Movila, nascuta Melisianu, i-a supravietuit inca 44 ani. Ea a continuat sa duca pe umeri toata povara nebuniei lui Ioan Movila de a cladi orase. Ioan Movila a avut sapte copii: Iulius, necasatorit, fara copii; Sever si Caton, casatoriti, dar fara copii; Ecaterina, casato=ADrita cu dr. Mihai Iarca, a avut un baiat, care a dece=ADdat la varsta frageda; Felicia, tot fara copii, casatorita cu Arta Cerchez; Elena, mama Ivonnei Buzescu Movila singura ramasa in Constanta, casatorita cu Grigore Candiani si, dupa decesul acestuia, cu avocatul Gr. Thoma. Cea mai mica fiica, Cornelia, a fost casatorita cu Ernest Ciurea din a carei dragoste s-a nascut Marta Ciurea, fara copii, fara familie, decedata intre timp. La moartea lui Ioan Movila si la deschiderea succesiunii, pasivul averii lui era de peste 1,5 milioane lei aur. Dar au aparut repede creditorii si si-au cerut drepturile. Cu ce sa fie platiti? Cu bunurile ramase. Prima deposedare - Casa mare a familiei, din Bucuresti, strada Popa Petre, apoi au urmat si altele. Ioan Movila a fost si un mare iubitor de arta. Colectiile sale de tablouri romanesti si straine, manuscrise si monede, adunate cu mari jertfe avea intentia sa le adaposteasca in Capitala intr-un Templu al artei. Stransese o colectie inestimabila de peste 100 panze romanesti si straine. Toate au ajuns sa fie donate Pinacotecii Municipiului Bucuresti. Detinea si o extraordinara colectie de manuscrise vechi - intre care una din primele Pravile ale lui Vasile Lupu, precum si monede vechi. Toate au fost donate Academiei Romane. Dupa moartea sotului, Elena Movila, impreuna cu Sever Movila aveau un bun de patrimoniu extrem de valoros - colectiile de tablouri, monede si manuscri=ADse. Mai multe considerente i-au obligat sa le depoziteze la Pinacoteca Primariei Bucuresti, dar fara acordul celorlalti moste=ADnitori. Acestia - deja saraciti, au refuzat sa mai doneze colectia de pictura. A existat un proces care a ramas fara rezultat din cauza razboiului si apoi a perioadei comuniste. Ivonna, timp de aproape 18 ani, a dus tratative, iar timp de patru ani, procese, intai cerand sa fie respectate clauzele mentionate in actele bunicii sale si apoi sa valideze donatia in numele familiei."Doar strada Ioan I. Movila mai aminteste existenta acestui om, capabil sa-si lase familia nu numai saracita, dar si prada datoriilor, si sa moara din patriotism".Societatea anonima pe actiuni "Movila Techirghiol"Societatea anonima pe actiuni "Movila Techirghiol" a fost creata in 1898, cu un an inainte de deces de catre defunctul Ioan Movila, pe proprietatea sa particulara, mosia Tusla. La 16 aprilie 1926, Societatea "Movila Techirghiol" continua sa functioneze. Avea un consiliu de administratie compus din C. Alimanisteanu, V. Alimanisteanu, ing. C. Baleanu, L. Bolomey, Em. Brancovici, Arta Cerchez, dr. M. Ianca, Sever I. Movila, Mihai Gr. Popescu, ing. M. Radulescu, membri, ing. Gh. Bals - vicepresedinte. La 1 ianuarie 1928, s-a infiintat comuna Carmen Sylva de care depindea si statiunea balneara Movila Techirghiol. Societatea a cedat in mod gratuit comunei Carmen Sylva toate strazile si bulevardele cu conditia de a-si rezerva dreptul exclusiv si imprescriptibil de a mentine, a extinde si a dezvolta instalatiile electrice si a furniza curentul produs de uzinele sale in statiune si locuitorilor, ca si conductele de apa, gaz etc. Societatea si-a rezervat dreptul asupra parcului in care era hotelul "Movila". Societatea a mai daruit comunei Carmen Sylva cinci mii de metri patrati pentru un cimitir comunal, o mie de metri patrati pentru a construi grajdurile, o mie de metri patrati pentru piata agroalimentara, alte trei loturi pentru o scoala, terenul pe care se afla biserica unde se odihneste Movila, alt teren pe care se putea ridica o casa parohiala, 2 400 metri patrati pentru diverse localuri si un ateneu popular. Conditia: Primaria Carmen Sylva nu va putea inchide, declasa sau schimba destinatia acestor obiective. In 1931, in Carmen Sylva existau trei fabrici de ape gazoase, apartinand - una Societatii anonime Movila -Techirghiol ce era administrata de Sever Movila, cel de-al doilea fiu al lui Ioan Movila, cealalta lui Mihai Vasilescu si lui Ion Antonescu. Avem in fata primul si cel mai consistent act de donatie al Movilestilor. Anul 1938. Societatea anonima "Movila" - Techirghiol vanduse Societatii de intreprinderi electrice Constanta, str. General Manu 73, intregul material constituind reteaua de intreprinderi electrice cu stalpi si linii, inclusiv contoarele din orasul Carmen Sylva plus terenurile aferente. In acelasi an au mai fost donate alte patru terenuri pentru a fi construite diverse cladiri cu utilitate publica si un teren de sport. Urmatoarele donatii au venit inainte de nationalizare. Inainte de nationalizarea din 1948, Sever Movila si-a donat averea CFR-ului, ministru fiind in acea vreme Gheorghe Gheorghiu-Dej.Ivonna Movila, in 1999: "Viata mea a fost si a ramas un lung proces de restitutio"Despre rudele sale, Ivonna povesteste: "Caton Movila isi deschisese un birou de copiat acte. A murit la Spitalul Fundeni si eu l-am ingropat... Sever Movila a fost singurul care a murit in casa lui. A avut inspiratia sa-i spuna lui Gheorghe Gheorghiu Dej: "Excelenta, va predau cheile statiunii Carmen Sylva". Sigur ca si cu gestul acesta si fara el tot ar fi fost acelasi lucru, dar a fost inteligent si astfel a ramas in apartamentul sau din strada Dionisie Lupu 38, Bucuresti.Felicia si Arta Cerchez locuiau in casa lor din b-dul Elisabeta 69, nationalizata in intregime. Chiriasii i-au alungat intr-un garaj, mai tarziu i-am internat intr-un azil al Institutului de geriatrie, unde au si murit. Ecaterina era farmacista, nu stiu cum a murit.Mama, Elena, a murit cu mintile ratacite, dar sub chinuita mea ocrotire. Dupa prima ei casatorie cu colonelul Candiani, mort in urma unei rani din primul razboi mondial..., s-a recasatorit cu Toma George, avocat, originar din Moldova, dar locuind la Constanta, intr-un a=ADpartament din b-dul Fer=ADdinand 35. In 1948 am fost scosi in strada, ni s-au confiscat toate lucru=ADrile, am plecat, pur si simplu, cu ce aveam pe noi. Am ajuns intr-o coliba de turci, la marginea orasului, la Anadalchioi...In 1990 am dorit, plina de speranta, sa pornesc actiunea de reconsiderare morala a bunicului. Si am inceput cu Primaria Eforie Sud. Era primar Bratu. Am stat de vorba doua ore, timp in care el a incercat sa afle de la mine cat mai multe date despre oras. Venisem sa cer, conform Legii nr. 18, cele doua terenuri ale mamei, caci bunicul isi inzestrase fiecare copil cu cate doua loturi pentru casa... Eu voiam cele doua loturi, conform legii. Nu neaparat cele pe care acum se afla constructii, ci altceva, in compensatie, la margine. Corespondenta mea, chiar pe un ton mai aspru, a continuat cu Ion Beche=ADrescu care a gasit ceva sa-mi dea sa tac. Mi-a decernat, prin posta, titlul de cetatean de onoare al statiunii Eforie Sud.Am continuat cu cererile renuntand la cele doua loturi ocupate cu constructii si solicitand toate terenurile libere de la Ioan Movila si cele care nu sunt in patrimoniul public sau nu sunt instrainate. Acum ma judec. Mereu ma judec. Viata mea a fost si a ramas un lung proces de restitutio".Scrisoare catre IliescuIntr-o scrisoare adresata presedintelui Iliescu in 2001, Ivonna Movila arata cam care sunt pretentiile sale. Ea nu cere decat doua terenuri si isi doreste ca toate tablourile donate de bunicul sau sa fie adunate intr-o colectie care sa poarte numele bunicului sau. La acea vreme ea era probabil constienta ca nu are cum sa ceara mai mult pentru ca rudele sale isi donasera averile inainte de nationalizare. Redam cateva fragmente din aceasta scrisoare:"Sunt Ivonna Buzescu-Movila, ultimul descendent al familiei Movilestilor, cu un important rol politic si cultural in sec. XVII, ctitori ai Manastirii Sucevita (1582 - 1584), au dat ca domni pe Ieremia (1595 - 1606), Simion, Constantin, Alexandru, pe Mitropolitul Kievului, Petru Movila, cu mari merite in tipografiile din Tarile Romane, (cf. Mic dictionar enciclopedic, pag. 1507 - 1508), in fine, pe Ioan I. Movila, bunicul meu, care a inceput la sfarsitul secolului XIX, ajutat si continuat de cei 7 copiii ai sai, intre care mama mea, Elena I. Movila, lucrari care au stors toata energia si averea familiei:Deschiderea litoralului romanesc, fara nici un ajutor din partea guvernului.Construirea orasului si a bailor Movila - Tekirghiol, numite succesiv, Carmen Sylva, Vasile Roaita, Eforie Sud...In prezent, ca ultima mostenitoare a familiei Movila, sunt singura persoana care are calitatea de a contesta sau valida aceasta donatie (n.r. colectia de tablouri).Am inceput lupta pentru salvarea numelui patrimoniului oferit de familia Movila Romaniei, inca din 1981, asumandu-mi riscul unor proteste publice si anume: memoriul nr. 1013/15.04.1981, catre Muzeul de Arta R.S.R., nr. 35.576/13.05.1981, catre Consiliul Culturii, memoriul din 18.08.1981, catre Primaria Eforie Sud si din nou catre Muzeul de Arta R.S.R. memoriul cu nr. 725/22.02.1985. La acestea mi s-a raspuns fie evaziv, fie alaturi, fie deloc.Dupa evenimentele din decembrie 1989, am adresat Domnului Ministru al Culturii, Andrei Plesu, 5 memorii, intre 1990 si 1991, solicitari facute la Ministerul Culturii personal si la telefon. Aceste memorii sunt: nr. 2321/14.08.1990, nr. 7056/14.02.1991, nr. 10.010/10.06.1991, nr. 11.396/31.07.1991 si 11.942/22.08.1991.Am primit un singur raspuns prin care mi se face cunoscut ca Ministerul Culturii isi declina competenta, sfatuindu-ma sa ma adresez Muzeului National de Arta si Primariei Constanta. Consider ca am dreptul la reparatii ca victima a represiunii politice.Rog sa mi se acorde numai ceea ce mi se cuvine de drept:Sa fie reconstituita colectia de panze, conform inventarului si sa se puna pe fiecare tablou placute cu numele lui Ioan I. Movila.Sa mi se restituie de catre Primaria Eforie Sud 1 200 mp, ai mamei mele, conform Legii Agrare, lucru care mi-a fost refuzat.Redobandirea statutului de colaborator al Filarmonicii George Enescu pe care mi l-a retras, dupa decembrie 1989, domnul director Dan Grigore. Precizez ca domnia sa nu m-a ascultat niciodata". Intr-un alt fragment Ivonna mai spune:"Mai pastrez de la bunica testamentul scris si un buletin oficial din care rezulta ca a lasat Ministerului Afacerilor Interne terenuri si case. E greu de inteles de ce! Cum este posibil ca cineva aflat la limita existentei sa lase totul unui minister. Presupun ca s-au facut mari presiuni asupra ei. Iata, din Constanta dona imobilul din piata Independentei 13, compus din 14 incaperi, parter si mansarda, sau din Lazu, un teren de 4 ha. In testamentul ei original, pe care il am, nu figureaza aceste bunuri ca donate." Lista bunurilor care apartinusera familiei Movila se afla publicata inMonitorul Oficial (partea I B) nr. 260 din 8 noiembrie 1948. Ivonna stia ca unchii ei procedasera la renuntarea definitiv si de buna voie la ultimele lor proprietati. Nationalizarea era cel mai brutal mijloc de a smulge oamenilor intreaga lor identitate. Asa se explica, poate, de ce prin Decretul 92/1950, pentru nationali=ADzarea unor imobile care cuprindea intr-un capitol distinct, vilele nationalizate din statiunile balneare ale judetului alaturi de alti proprietari ai vilelor din sta=ADtiunile Mangalia, Vasile Roaita, fost Carmen Sylva, Techirghiol si Efo=ADrie apar doar Caton Movila, b-dul Filimon Sarbu 19 si str. Mihai Viteazul 37, Alina Movila, str. Rodica 92. Din cele 650 pozitii cu deposedatii de averi, mostenitorii lui Ioan Movila se afla inscrisi doar cu atat. Restul fusese donat, expropriat sau instrainat inainte de venirea tavalugului comunist. Fara pretentia de a mai fi recuperat vreodata.Procuristul GiurgiucanuUn proverb spune: Viata trece, averile raman. Pentru ultima dintre nepoatele lui Ioan Movila aceasta zicala nu a avut nici o semnificatie. In ultimii ani de viata, Ivonna Buzescu Movila a trait intr-o saracie crunta. Singura si batrana, Ivonna nu mai prididea nici sa-si faca curatenie in modestul sau apartament din strada Cuza Voda, numarul 54. Mizeria o coplesise. Nu mai avea pe nimeni care sa-i intinda o mana de ajutor. In aceasta situatie in viata sa apare un asa zis pasionat de istorie: Georgica Giurgiucanu din Eforie Sud. Dragut cu batrana, Georgica ii alina suferinta Ivonnei cu cate o sacosa cu mancare. Nu i-a fost greu sa-i castige increderea. Cand Ivonna a auzit ca Giurgiucanu se si ofera sa o ajute sa-si recupereze mostenirea a crezut ca in sfarsit Dumnezeu ii va rasplati suferinta. Dar Georgica nu era chiar ultimul samaritean. El isi dorea de fapt o parte din pamantul familiei Movila si vazuse cu ochii sai ca batrana nu o mai duce mult. Inainte sa inchida ochii pentru totdeauna Ivonna ii facuse lui Giurgiucanu o procura, act autentificat de cabinetul notarial Mone Gabriela Olga, Andrei Aurel Jean si Asociatii sub numarul 4991 din 17.10.2001. Prin aceasta Georgica avea dreptul sa faca toate demersurile pentru a obtine imobilul in suprafata de 98,66 hectare situat in cartierul Anadalchioi, autor Jules Movila. Acest lot apare pe o harta din 1921. Pentru a obtine suprafata anterior mentionata, Georgica Giurgiucanu a facut o notificare pe care a adresat-o Primariei Constanta. Ca urmare a acestui demers, comisia locala a studiat dosarul cu documentele depuse de Giurgiucanu si a constat ca Movila Ivonna are dreptul la aceasta suprafata. Printr-o dispozitie de primar din 19.03.2004, cu numarul 796, se dispune ca restituirea nu se poate face in natura pentru ca pe acest lot se afla actualul cartier Anadalchioi. In consecinta, drepturile izvorand din aceasta notificare, asa cum scrie si in decizia de primar, fiind cesionate catre Giurgiucanu Georgica, Mariuta Maria, Borcea Cristian, SC Habitat si Ambient SA si Camboianu Mihai se vor materializa in punerea in posesie pe alte amplasamente. Valoarea imobilului a fost calculata la 3 592 450 de euro. De aceasta suma, primaria a dat celor mai sus mentionati 36 de loturi de teren in zone din Constanta insumand 106.221 mp. Giurgiucanu a primit 22,05% din aceasta suprafata. Ivonna a murit si n-a mai apucat sa vada vreo bucata de pamant. Paradoxal, ultima donatie a familiei Movila, facuta de Ivonna pe patul de spital este de fapt o cesiune catre niste persoane pe care, in afara procuristului, probabil nici nu le cunostea, fara nici un fel de conotatie sociala. Acum Giurgiucanu mai trebui sa-si ia si numele de Movila. Oricum pana la aceasta ora Dumnezeu l-a vazut pe Giurgiucanu si nu pe Ivonna. Daca lotul de pamant de 98 de hectare a fost donat sau nationalizat nu am reusit inca sa aflam. De asemenea, nu stim nici ce acte a prezentat Giurgiucanu comisiei din Primarie. S-ar putea ca membrii acesteia sa fi fost indusi in eroare de procurist cu un set de acte special alese din care sa reiasa ca Ivonna avea acest drept. Totusi se ridica intrebarea fireasca: cum de nu a adus vorba Ivonna in scrisorile sale despre acest lot important de pamant?