Iată casa din Constanţa în care a locuit celebrul doctor pediatru Ce spun vecinii despre copilăria medicului Alexandru Pesamosca (galerie foto)

La casa părintească din Constanţa, pe strada Libertăţii nr. 22, o stradă liniştită cu oameni şi case simple, nu mai locuieşte decât sora profesorului, Nicoleta, imobilizată la pat, fostă profesoară de română, care şi-a desfăşurat activitatea de-o viaţă la Braşov

Constănţean la origine, cu rădăcini italiene, medicul înger al copiilor a trecut la cele veşnice joi, astăzi urmând a fi înmormântat în curtea Spitalului de Copii Marie Curie.

Ieri, în jurul prânzului, la poarta casei părinteşti, aflată pe o stradă din apropierea Universităţii „Ovidius", ne-a întâmpinat doamna Mariana, cea care are grijă de sora medicului şi care, cu scuzele de rigoare, ne-a spus că Nicoleta Pesamosca nu mai este în măsură să vorbească, fiind marcată profund de moartea singurului ei frate. De altfel, moartea sa a fost destul de fulgerătoare, chiar dacă afecţiunile de care suferea erau cunoscute. La începutul lunii iunie, profesorul chiar a venit la Constanţa, unde a stat cu sora sa trei săptămâni, presimţindu-şi poate moartea. Provine dintr-o familie de oameni simpli italieni, care şi-a iubit copiii şi au încercat să le dea o educaţie cât mai bună, dovadă şi carierele pe care cei doi le-au făcut în medicină şi în mediul academic.

„Niciodată nu lua bani pentru operaţii, spunea că nu are nevoie"

Vecinii de la Constanţa ai profesorului au numai cuvinte de laudă despre omul şi profesionistul Alexandru Pesamosca. „Era un băiat foarte frumos, înalt, foarte inteligent şi cu suflet mare. Niciodată nu lua bani pentru operaţiile pe care le făcea, spunea că nu are nevoie. A ajutat mulţi copiii ai vecinilor noştri. Una dintre vecinele sale a născut o fetiţă cu probleme la picioare, a operat-o, i-a refăcut viaţa, acum fata este mare, a terminat facultatea şi îi mulţumeşte în fiecare zi lui Dumnezeu pentru minunea de om care i-a schimbat viaţa", ne spune una dintre vecinele profesorului, prietenă în urmă cu multe decenii cu mama profesorului, Maria Caranica. Dovadă că nu a făcut avere nici după zeci de ani de activitate stă casa părintească. Aceasta nu are nimic din opulenţa reşedinţelor altor familii de medici, care investesc tot ce au în astfel de construcţii. O casă bătrânească, simplă, construită într-un stil relativ diferit decât cele din jurul său, însă se vedea că trecuseră probabil ani buni de când fusese ultima oară reabilitată. Era în schimb curată, cel puţin aşa se vedea din exterior. Vecina acestuia spune că a stat de vorbă cu profesorul chiar ultima dată când acesta a fost la Constanţa, acum două luni: „Când era mai tânăr, venea, stătea mai mult la Constanţa, iubea marea, la fel de mult ca şi copiii".

Iubirea sa pentru copii şi tot harul pe care a arătat că îl are, dedicându-şi toată viaţa ajutorării celor mici şi neputincioşi, se pare că nu au fost suficiente. La rândul său tată a patru copii, reputatul medic şi-a pierdut doi fii, la scurt interval, la maturitate ambii, Gino şi Sandi, fiind răpuşi de cancer. „A umblat pe la foarte mulţi medici să-i salveze, nu i-a stat în putinţă. De atunci a început toată suferinţa sa", spune doamna Mariana, cea care are grijă de sora medicului şi care în această vară s-a îngrijit şi de profesor cât timp acesta a fost la Constanţa. Cele două fete ale chirurgului pediatru se pare că locuiesc în Bucureşti, însă el nu a vrut să se mute la ele. Şi-a dorit să rămână în mediul pe care l-a iubit cel mai mult. Alexandru Pesamosca s-a născut la malul mării în 14 martie 1930. A fost şef de promoţie la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, o minte sclipitoare, după cum l-au descris vecinii. După facultate s-a mutat la Bucureşti. De câţiva ani suferea de insuficienţă cardiacă şi renală şi era imobilizat la pat. A fost preşedinte al Asociaţiei „Aşezământul social sfinţii Martiri Brâncoveni" şi ctitor al Bisericii Cuviosul Stelian şi Sfântul Nicolae - Brâncoveanu, aflată în curtea Spitalului Marie Curie, motiv pentru care Patriarhul României şi-a şi dat acordul ca Alexandru Pesamosca să fie îngropat în curtea spitalului.