Interviu cu procurorul sef Laurentiu Bratosin, seful DIICOT Constanta Cine ne asculta telefoanele, de ce si cum

Procurorul-şef Laurenţiu Bratosin: „Nicio instituţie din cele chemate prin lege într-o anchetă penală nu poate să-şi permită să facă interceptări în alte condiţii decât cele prevăzute de lege"

Trăind în ţara celor şapte servicii secrete, românii în general, şi constănţenii în special, indiferent de categoria socială din care fac parte sau de statutul lor, au impresia că sunt ascultaţi non-stop. Aşa-zisa isterie a spionilor a ajuns atât de departe încât, fără distincţie, cuvinte de alint, aventuri sau apucături sexuale mai puţin obişnuite ale vorbitorilor - toate constituie, în opinia cetăţenilor, subiecte de maxim interes pentru serviciile secrete. Laurenţiu Bratosin, procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa, vine să contrazică toate aceste teorii ale conspiraţiei. În contextul în care oamenii au ajuns, practic, obsedaţi de ideea că sunt ascultaţi, şeful DIICOT Constanţa a fost de acord să ne acorde un interviu, în care ne-a explicat procedura concretă şi modalitatea prin care se poate obţine autorizarea interceptărilor într-un dosar, situaţiile în care pot fi ascultate persoanele, dar şi cât de mult contează interceptările.

Cel mai adesea, oamenii asociază ideea de interceptare a convorbirilor cu DIICOT, DNA, dar şi cu alte structuri ale statului...

Aceasta este din cauză că infracţiunile date prin lege în competenţa DIICOT şi DNA sunt cele pentru care se prevede că se poate autoriza interceptarea convorbirilor.

Care este procedura prin care se poate obţine interceptarea convorbirilor, într-un dosar penal?

În primul rând, vreau să subliniez că interceptările pot fi cerute doar de către procuror, nimeni altcineva (nici cu un eventual acord al persoanei interceptate), nu poate să ceară instanţei acest lucru. Aspectele privind modalitatea în care se autorizează interceptarea convorbirilor sunt reglementate în articolele 91¹ - 91⁶ din Codul de procedură penală. Procedural, autorizaţiile privind interceptările sunt date de preşedintele instanţei căreia îi revine competenţa să judece cauza în primă instanţă, ca regulă, sau instanţei corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul Parchetului care efectuează urmărirea penală. De regulă, autorizaţia se dă de către preşedintele instanţei sau, în lipsa lui, de către judecătorul desemnat de preşedinte. Este de menţionat că solicitarea privind autorizarea interceptărilor se dă în şedinţă secretă, respectiv în camera de consiliu.

Doar suspecţii sunt înregistraţi

Cât de „greu" cântăresc interceptările în luarea unei decizii de condamnare de către instanţă? Care este rolul interceptărilor într-un dosar?

Rolul interceptărilor în dosare este subliniat de articolul 91¹ din Codul de procedură penală, respectiv pentru stabilirea situaţiei de fapt, a unei eventuale activităţi infracţionale cu care organul de urmărire penală a fost sesizat sau s-a autosesizat, ori pentru identificarea sau localizarea participanţilor la respectiva activitate infracţională. Cât de „greu" cântăresc? Informaţiile obţinute în urma interceptărilor nu cântăresc nici mai mult, nici mai puţin decât alte mijloace de probă, ele sunt evaluate de procuror, la urmărirea penală, şi de către judecător în cursul judecăţii, alături de toate celelalte probe administrate. Conform procedurii penale române, probele nu au valoare prestabilită, se apreciază unele prin altele şi însumate.

Se spune că un dosar în care există şi interceptări are o anumită „greutate", unii considerând că acestea ar implica o anchetă complexă. Aşa este?

Da, de regulă, interceptările implică o anchetă complexă.

Avocaţii susţin aproape totdeauna că interceptările constituie probe indirecte, de care, preferabil, instanţa nu ar trebui să ţină seama. Şi totuşi...

Rostul avocatului, în instanţă, este să-şi apere clientul şi să combată probele care, în opinia anchetatorilor, susţin învinuirea persoanei cercetate. Şi atunci, evident că şi despre probele obţinute în urma interceptărilor se fac diverse aprecieri de către aceştia, una putând fi să nu se ţină seama de ele, din varii considerente, de nelegalitate sau de netemeinicie. Dar, aşa cum am precizat, ele nu pot fi ignorate dacă se coroborează cu alte probe.

Cât de importante sunt interceptările pentru o anchetă?

Sunt importante, mai ales atunci când eşti sesizat cu privire la o activitate infracţională şi nu ai alte posibilităţi de investigaţie care să-ţi demonstreze că cele sesizate sunt sau nu reale.

Oricine poate fi înregistrat?

Oricine poate fi înregistrat, dar este vorba despre orice persoană care este suspectă că a săvârşit sau că va săvârşi o infracţiune şi pentru care se fac cercetări în cadrul unui dosar penal.

Prins în flagrant cu heroina

Puteţi da exemple de cazuri, din trecut, în care interceptările să se fi dovedit a fi vitale?

A existat un dosar cu un cetăţean pe care îl suspectam că face trafic de droguri pe relaţia Turcia - Spania, prin România. Printre alte procedee de investigaţie legale, s-a utilizat şi interceptarea. Ca urmare şi a interceptărilor, dar şi doar a acestora, individul a fost prins în flagrant după ce a introdus în România 15 kg de heroină. Persoana în cauză a fost condamnată la o pedeapsă de peste 15 ani cu închisoarea, iar la acest moment se află încă în executarea pedepsei. A fost vitală interceptarea pentru că, în lipsa acestui mijloc, exista posibilitatea ca acesta să nu fie prins în flagrant.

S-a întâmplat să fie surprinse, cu ocazia interceptărilor autorizate, chestii sau aspecte neobişnuite (aventuri sau cuvinte de alint, de pildă)?

Există nenumărate situaţii când, pe lângă convorbirile ce interesează ancheta, sunt şi convorbiri despre cu totul alte subiecte, dar anchetatorul nu ia în considerare decât convorbirile care privesc fapta şi persoanele pentru care se fac cercetări. Aceste aspecte sunt reglementate de articolul 91³ din Codul de procedură penală.

Există o isterie a interceptărilor. Oamenii, indiferent de statutul sau condiţia lor, au impresia că sunt ascultaţi non-stop de „băieţii cu ochii albaştri". Aşa este?

Nu, nu este aşa. Nicio instituţie din cele chemate prin lege într-o anchetă penală nu poate să-şi permită să facă interceptările în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.