Interviu cu prof. Ana Maria Haraniță, inițiatoarea canalului de youtube „Lecția de Română cu Har” „Profesorii pensionari nu lasă tinerilor șansa de a dovedi cât sunt de buni la catedră!”

Originară din Râmnicu-Sărat (județul Buzău), prof. Ana Maria Claudia Haraniță a intrat în învățământul constănțean în anul 2013, după absolvirea Facultății de litere a Universității „Ovidius” din Constanța și a unui doctorat pe tema literaturii române – „Arhitectura universului melancolico-decadent în opera lui Eugen Barbu” (2017).
În primul an a predat la Penitenciarul din Poarta Albă și tot din primul an de învățământ participă, în fiecare vară, de opt ani, la examenul de titularizare, în speranța găsirii unei catedre de titular.
Anul trecut a luat cea mai mare notă (9,85) la concursul de titularizare pe județul Constanța și, cu toate acestea, a lucrat ca profesor suplinitor la catedra de limba și literatura română a Școlii gimnaziale nr. 18 „Jean Bart”.
Am descoperit-o prin intermediul canalului său de youtube „Lecția de Română cu Har”, pe care l-a inițiat în perioada carantinei, pentru a veni în sprijinul elevilor care nu au beneficiat de suficiente ore de limba română, dar mai ales pentru a-și ajuta elevii de la Școala „Jean Bart” care urmau să susțină Evaluarea Națională.
 

• Cu toate că nu există niciun post disponibil în tot județul pentru limba și literatura română, ați susținut și anul acesta concursul de titularizare. De ce?
• Da, dar nu numai eu. Mai am câteva colege cu care am susținut această probă pentru că ne place foarte mult acest domeniu. Asta știu să fac, pentru asta sunt făcută și merg mai departe. Susținem acest concurs pentru a găsi niște posturi în orașe sau prin apropiere ca suplinitor pe perioadă determinată.

Și asta pentru că pensionarilor legea le permite să rămână la catedră. Ar trebui schimbat urgent sistemul, deoarece în condițiile date mulți tineri competenți își iau tălpășița și chiar se pierd oameni de bază ai unui sistem mult prea îmbătrânit. Ca să nu mai amintesc de acei profesori titulari care nu mai fac față, sunt plictisiți și le dau copiilor să copieze din carte. Nu mai vorbesc de lecțiile online, pe care nu au știut să le susțină. O fostă elevă mi-a povestit că la ea la liceu niciun profesor nu a intrat pe Zoom ca să susțină o lecție, ceea ce nu mi se pare deloc normal. Adică unii se dedică acestei meserii, dar sunt suplinitori, iau note bune an de an la examenele de titularizare și tot ei sunt îndepărtați, în timp ce titularii stau bine mersi, cu bănuțul în buzunar, cu cheful de ore... Dumnezeu cu mila, ceea ce nu este deloc corect.
Din păcate, tinerii capabili vor pleca din acest sistem jalnic. Ne plac copiii, ne plac materiile pe care le predăm, dar nu se poate în asemenea condiții. Puțini sunt aceea care vor mai înfrunta greutățile și lupta cu morile de vânt. Regretabil este faptul că ministrul se ocupă mai mult de nevoile elevilor - ceea ce nu este rău -, pentru că și ei sunt importanți, dar și profesorii sunt la fel de importanți. Până la urmă, dacă nu există profesorul nu mai iese nici medicul medic, nu mai iese nici inginerul inginer...
Nu am nimic personal împotriva pensionarilor să rămână la catedra, dar după ce își găsesc o catedră suplinitorii care dau examen vară de vară. Dacă mai rămân libere posturi la plata cu ora pot intra și dumnealor, dar nu pe locurile tinerilor. Tinerii au energie, au elan, vor să facă, să schimbe ceva, au răbdare, sunt apropiați de vârsta elevilor și pot să empatizeze cu ei. Pe când bătrânul nu mai are nici energia, nici puterea de muncă. Le este greu și cu noua tehnologie. Și-atunci mă întreb de ce mai rămân la catedră dacă ei nu mai fac față, cum la fel mă gândesc la acei copii. Acum dacă va fi școală online ce vor învăța acești copii de la pensionari?
Mi s-a spus că ar trebui să mă gândesc că au pensiile mici. Eu cred că au de luat medicamente, dar în curând o să ajungem să luăm medicamente înaintea lor, pentru că, în felul acesta, ne chinuim an de an pentru nimic. Să le mărească pensiile, să câștige de 10 ori mai bine decât mine. Eu nu vreau decât postul meu, câștigat pe merit.
 

• Nu este, totuși, descurajant ca atâția ani la rând să obții note atât de mari și să nu găsești un post?
• Mi-a trecut de multe ori prin cap să renunț, dar îmi place atât de mult ce fac. Eu tot trag nădejde că voi avea locul meu. La fel și colegele mele, chiar și de pe alte discipline.

Doamna director de la Școala gimnazială „Jean Bart” mi-a propus să rămân în continuare, până în luna februarie 2021, dar i-am explicat că vreau să susțin gradul II și am nevoie de un an întreg la catedră.
De altfel, despre titularizarea aceasta pe viață discutam și cu prof. Cristina Maria Ivan, fost inspector școlar de limba și literatura română cu care am colaborat extraordinar. Vorbind ipotetic, dacă e să luăm cazul unei doamne profesor titularizată în urmă cu mai mulți ani și care ar trebui să dea examen cot la cot cu noi, sincer, nu știu cât va face față. Noi ne pregătim an de an să dăm un examen de titularizare pentru suplinire. Un concurs de ocupare a posturilor de suplinire, fiecare unde apucă, ba chiar ne rugăm să apucăm un post să nu rămânem pe dinafară.
An de an aceleași drumuri, dosare, cozi, stres, emoții, examenul scris, așteaptă rezultatele și multe colege renunță sau fac conversie pe învățători doi ani. Ca să nu mai spun de cele foarte capabile, dar care au renunțat, făcându-se vânzătoare.
Și în acest context, nici respectul nu este același cu al celorlalți. Poate copiii află „Ia uite, cutăreasca este suplinitoare, ține locul nu știu cui, nu e mare lucru de capul ei...”. Neștiind că acea profesoară a luat nota 9 la un concurs greu și poate chiar e ceva de capul ei. Sunt niște etichete care se pun și care ne pot îndepărta și ajungem să alegem o altă direcție în viață. Dar cui să spunem? Președintelui... ministrului... Sunt destul de sceptică... Ca să rămâi în acest sistem trebuie să ai o forță fizică, chiar și psihică foarte mare și o pasiune nemăsurată.
 

• Cum vedeți mai viabil debutul de nou an școlar?
• Am înțeles că ar putea fi și online, și fizic, în bănci. Mai sigur ar fi online, dar cu condiția să se asigure profesorilor și elevilor condiții materiale. Dar să se inițieze și niște cursuri, plătite de stat, nu de noi, cadrele didactice, la care să participe toți profesorii în mod obligatoriu.

Reluarea cursurilor online ar trebui reglementată cu obligativitatea ca elevii să-și deschidă camerele și să fie prezenți cum s-ar întâmpla și fizic, numai că acum s-ar petrece virtual. Să se deschidă un catalog electronic și să se facă efectiv ca și cum am fi în clasă. Din păcate, prea mulți elevi au tratat școala aceasta online ca pe o joacă și au luat-o în batjocură, au intrat când au avut chef, când s-au trezit... Și profesorii titulari au intrat când au intrat, dar salariul și l-au luat... Fiecare să-și facă datoria așa cum s-ar întâmpla în realitate. Statul ar trebui să investească în primul rând în educație, nu pentru deținuți.